4 noiembrie 2014

Noiembrie la cort - Trofeul CPNT



Despre ultima iesire la cort pe anu'asta am scris acum vreo 2 luni :) - nu stiam ca urmeaza Trofeul CPNT, la 1 noiembrie, in muntii nostri. Curiozitatea, setea de "aventura", anularea altor planuri si gandul ca or sa mai fie ceva prieteni acolo, ne-au facut sa spunem, joi noaptea, "Hai!", fara sa ne gandim prea mult...

Vineri seara, cu masina ticsita de bagaje si multa voie buna, plecam la drum, nestiuti, neanuntati - drumul pana la Brasov a devenit atat de familiar,ajungem la Sinaia, apoi la Moroeni , la magazinul satesc, unde asteptam a doua masina- Albatrosii. E noapte si e tarziu, cam frig, dar noi mergem inainte - urmarim reperele date de catre organizatori, intram in padure, pe dreapta se contureaza umbra unor constructii dezafectate, presupunem noi, trecem de tabere, peste pod, se termina asfaltul, nici tipenie de om, semnal nu, marcaje de nici un fel :). Putem merge doar inainte,  gasim tunelul, gasim cantonul-o frumoasa pensiune, de fapt :) - gasim si tabara de corturi intr-un final - cu ultimul mohican - Cornel- asteptand la primire ultimii concurenti :). Se reaprinde focul, se intind corturile, se discuta aprins, ii cunoastem pe cei 2 reprezentanti ai Olteniei, de la Vanturarita, se aude si o chitara, pentru putin timp -  e oboseala, dar si bucuria ca ne-am regasit. Dormim devreme, a doua zi e concurs.

Sambata...trezirea de bunavoie, pe un soare cald si cu cer senin, ne inscriem in concurs, suntem 3 cluburi(Vanturarita, Albatros, Iacomi) si organizatorii. Avem cafea calda (multumim Florin), stam cu totii la masa pe malul apei, e pace, bine ca suntem cu totii, vorba stim noi cui.
Testele teoretice sunt prima proba a zilei, atentie la intrebarile capcana :); spre ora 11 plecam in traseu, prima portiune pe drumul forestier, paralel cu raul, vedem si noi pe unde am marasaluit in noapte. De pe Valea Brăteiului urcam pieptis o panta acoperita cu pietris marunt si alunecos, pana intram in padure - trecem prin iarba inalta si ingalbenita de toamna, lumina aramie ne aduce aminte de Macin. Urmam poteca in serpentine stranse, padurea e pustie, e liniste si discutiile se leaga greu. Continuam pe curba de nivel, ici si colo cate un copac colorat de toamna, pete de culoare si urme de verde. Gasim si traversam cateva izvoare, urme ale fostilor piloni de funicular, vai aglomerate de bolovani si copaci cazuti, multe gunoaie, peste tot. Dupa cateva ore, iesim la golul alpin, gasim o stana parasita, unde facem o sedinta foto. Peisajul este molcom, culmi rotunjite si deschise, admiram Zanoaga, Podu cu Flori, Varful Leaota, nu ne mai dam plecati de aici, e atata simplitate, lumina si tihna. Poposim pe varful Lucacila, mancam cu totii, fiecare scoate din rucsac ce are, mai o ceapa si o sunca din Oltenia, mai un cascaval de Moldova, fructe uscate etc, nici nu conteaza, sunt momente de care iti amintesti cu drag; ne bate vantul, facem un cerc sa ne protejam - o parte din grup pleaca mai departe, pe Varful Deleanu, dar se intorc doar 2, baietii au plecat pe un alt traseu, catre tabara.

Coborarea este rapida, se apropie seara si mai avem destule de facut in tabara-orientare, alpinism, cros, cultural. Dupa ce apune soarele, temperatura scade vertiginos; ajungem in tabara, unde se gateste a doua tura de tocana, se intra la orientare, se trece prin apa, prin boscheti, nu mai conteaza, doar e concurs :) ;  Crosul se desfasoara pe intuneric, la lumina frontalei; Proba de alpinism, la lumina farurilor si a frontalei - nu se incumeta decat baietii. Luna ne pazeste, inconjurata de un cerc de nori spectaculos. E frig, dar ne strangem in jurul focului - se canta, se discuta, baietii se catara in continuare, competitia e de fapt intre ei, nu intre cluburi :) ; E loc si timp si de ceva polemici, e prima data cand ni se spune "nu-i obligatoriu sa stati la foc, puteti pleca, daca nu va place", dar noi am venit sa stam, nu sa plecam, asa ca trecem peste. Chitara isi intra in drepturi si face seara mai frumoasa. Premierea incheie seara, sunt premii ce nu pot fi transportate, a doua zi. Dormim devreme.

Duminica...fara cafea nu putem pleca la drum, ne despartim scurt si sec, pana data viitoare. La intoarcere, peisajul este mult peste asteptari, admiram in viteza Cheile si Coltii Brateiului, gasim si bonul de la Kaufland lipit pe stalp :)). Incet incet, revenim in cotidian.

Cam asa a fost, dupa mine. A fost frumos. E loc si de mai bine, mereu. Mi-a lipsit emotia, apropierea si caldura umana, pe care o gasim in jurul focului de tabara. Chitara. Bucuria de a fi impreuna cu oameni dragi. Dar, inca mai cred ca, daca la capatul unui drum, oricat de greu ar fi el, gasesti macar un om pentru care sa mergi mai departe, merita sa mergi mai departe. Pentru ca oamenii conteaza. Multumim, Cornel si CPNT, pentru invitatie. 
Totodata, va invitam, la noi in Ceahlau, la un altfel de concurs :)  - primul weekend din iulie, asa cum am zis !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu