23 septembrie 2014

Macinul de toamna - pentru prieteni


"avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reînventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.


Sunt locuri pe care le-am cunoscut datorita unor oameni deosebiti-unde n-as fi ajuns, poate, fie din comoditate, fie din prejudecata ca sunt prea putin "importante" pentru a bate drumul pana acolo. Locuri pe care le-am cunoscut intai prin ochii oamenilor de acolo, din povestile lor, din dorinta lor de a impartasi cu noi muntele lor - fiecare avem un munte de suflet, un loc special, de care ne leaga fie amintiri, fie emotii, fie povesti, oameni, experiente. Si ce dovada de prietenie mai mare am putea astepta, decat sa fim invitati si acceptati in locul cel mai drag inimii lor?! Pe poteci stiute si nestiute, umar la umar, pentru cateva zile si nopti in care timpul ne da ragaz sa ne bucuram.

Venim in Macin an de an, la invitatia lui Nea Ilie, la Trofeul pentru prieteni, intalnire de suflet si nu concurs, unde se aduna, de la an la an, tot mai multi oameni - pentru ca fiecare din noi mai aduce pe cineva, spune mai departe despre farmecul acestor locuri. Mai multi sau mai putini, dupa program si disponibilitate, am ajuns vineri dupa amiaza in tabara, pe un soare fierbinte, dupa ce in Piatra inghetasem de-a binelea.

Seceta a uscat iarba, lasand scaietii sa-si faca de cap, ne-am tot luptat cu ei, dar pana la urma i-am luat si acasa. Un galben auriu a colorat poiana unde am intins corturile, contrastand cu albastrul intens al cerului de septembrie. Dupa primirea traditionala, cu diverse licori, ne-am relaxat de tot, stiind ca seara se aduna toata lumea la foc si chitara. Au ajuns prieteni din Bucuresti, Pucioasa, Fieni, Slobozia, Buzau, Bacau, Galati etc. 

Cand soarele apune, dupa niste maguri...noi suntem sus, pregatiti sa-l conducem la culcare...am luat baietii cu chitara, copilul si aparatele foto si ne-am pierdut intr-un apus bland, cu lumina si atata culoare, cu nori impletiti intr-un dans de iele; Intunericul a venit brusc, in tabara se aud voci, rasete si acorduri de chitara. Focul trosneste, e o noapte calda, bucuria revederii sau emotii nedeslusite se citesc pe fetele tuturor.

La 3 incepe sa cante Puiu. E deja liniste, cerul s-a invelit in stele, focul arde in continuare, molcom, (piromanii de serviciu dorm)..."Ploaia nebuna" a fost lait-motivul acestor nopti, versurile curg obsesiv....mi-e inima arsa de-ntunericul mut, caci sunt in capcana ca un detinut. Ascultam, simtim, povestim, e muzica, e poezie, e haz de necaz, lectii de viata si sentimentul ca asta e normalitatea, nu mastile, nu raceala, nu cenzura. E normal sa simti. E normal sa doara, uneori. E normal sa fii fericit, din cad in cand. 

Cand se lumineaza de ziua, cautam caietul de cantece; se trezesc si ceilalti chitaristi, vin intariri :)

Plecarea in traseu se face tarziu, e greu sa urnesti atata lume; Albatrosii sunt veniti cu treaba, mai au de remarcat 2 trasee, urmeaza zi plina pentru toata lumea. Ramanem cativa in tabara, mai avem de recuperat o fata, venita de la Viena, cu ocolire prin Macin - ocazie cu care am vizitat si orasul Macin, cautand bere, inghetata si pepeni. 
Ziua de sambata a fost una plina pentru cei intrati in concurs - traseul de regularitate - Culmea Pricopanului pe un soare arzator, apoi alpinismul,unde Flori a luat locul I, ca nu degeaba se antreneaza, proba culinara, unde fasolea a cam fost marul discordiei, Mariana stie cel mai bine ce a indurat :), proba de orientare sportiva( desi unii zic ca ar fi fost cros montan:), probele teoretice, iar noaptea tarziu, proba culturala. Dincolo de toate astea, m-am retras la un moment dat pe un varf de stanca, eu cu mine si cu vantul, simteam nevoia de liniste, de timp pentru sufletul meu - tare bine mi-a prins :)

Dupa cultural, ne-am relaxat - din nou :)) -  baietii au avut chef de cantat, cu caiet, fara caiet, focul a ars mai tare ca nicioadata, la propriu, avea cine sa puna pe foc, sa-i mai creada cineva ca nu au lemne... ne-a prins dimineata impreuna si primii stropi de ploaie...
Duminica - o dimineata agitata, bagaje, imbratisari, promisiuni de revedere grabnica, premii si fotografii. A trecut timpul de ragaz, ne intoarcem in cotidian - fara tristeti ne-om desparti :)

Ce am invatat eu zilele astea, aici...sa daruim, mai mult si fara teama, neconditionat, fara sa asteptam nimic in schimb. Sa nu judecam. Sa ajutam, daca putem. Sa zambim mai mult si mai sincer. Sa ne bucuram de clipele care sunt, multe putine, scurte, pentru ca sunt tot ce avem si trec atat de repede. Sa ne bucuram de oamenii pe care ii avem langa noi, atunci cand sunt langa noi, nu mai tarziu, nu dupa ce pleaca.... sa fiti iubiti !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu