3 ianuarie 2014

Cheile Laposului & Ceahlau - primul pas 2014

De la "ultima" tura de anul trecut, au mai fost cateva, am reusit sa urcam pe Ceahlau 2 zile la rand, fara sa ni se mai para decat frumos, am pasit din nou pe Poiana Maicilor, unde nu mai fusesem cam de mult, am avut zapada si peiaje pe saturate; am mai petrecut si-un Revelion in deplasare, cu oameni veseli si frumosi, am uitat sa-mi pun dorinta la ora 12, probabil din cauza ca era"o dorinta cu multi de "si";

Daca in alti ani incepeam cu lista mea de obiective pentru anul nou-nout, anul acesta n-am prea avut vreme de scris sau gandit...am plecat direct la drum, cu o tura de incalzire in Cheile Laposului, 2 ianuarie 2014
Traseul Canionul Laposului – Saua Cupasului porneste din Cheile Bicazului, la cateva sute de metri dupa iesirea din tunel, prima parcare pe dreapta, are o lungime de circa 5 km, este marcat cu triunghi rosu, timp estimat 3 ore(noi am facut 2 ore, mers lejer). In prima parte, avem de urcat o panta destul de abrupta(mai ales dupa atatea sarbatori), pe o poteca ingusta, dar foarte circulata, marcajul este vizibil, traseul foarte curat(exceptie intrarea si iesirea din trase, aflate pe o proprietate privata si lasata in paragina). Ajungem la albia Laposului, marginita de un perete de stanca ce-ti taie rasuflarea, albia e secata, pietrele imense par jucarii ale uriasilor padurii, nu ratam ocazia sa ne "cataram" un pic pentru foto :);


Mergem pe malul stang al paraului, prin padure, sunt arbori recent cazuti, sunt portiuni de gheata si muuulte urme de ursi/ursuleti; Ni s-a alaturat si Mura, un caine curios, pe care il vom lasa in parcare, la intoarcere; Cascada de gheata de pe stanca din alti ani e aproape inexistenta; ajungem la fanariile din locul cunoscut sub numele “La Sodron” si visam cum o sa campam noi la vara pe-aici pe undeva, daca ne lasa Mos Martin; poteca face stanga si urca spre Saua Cupas, ultima ascensiune a acestui traseu,cu o deschidere la 360 grade. Ne tragem sufletul rapid in punctul de belvedere spre varfurile din jur, cele mai cunoscute fiind  Vf. Suhardul Mare (1504m) si Vf. Suhardul Mic (1344m), intrucat Tony vine cu propunerea a urcam pe Suhard :);




Coborarea o facem pe traseu punct rosu, prin padurea pustie si frunze uscate, pe un soare de toamna tarzie, la 12 suntem la masina....unde conspiratorii Tony si Flori fac o "reconfigurare traseu", propunand un Ceahlau, prin Stanile, propunerea e unanim acceptata, astel incat, la 12.47 incepem urcusul catre Dochia; Nu-mi amintesc sa fi stat vreodata in tricou pe 2 ianuarie in Ceahlau, dar ieri cam atat de frumos a fost....La Palarie, Gardul Stanilelor, Piatra Lacrimata sunt doar cateva din locurile de vis ale acestui traseu; caprele negre stateau si ele la taifas, spre deliciul nostru; O data ajunsi sus, s-a mai reconfigurat o data traeul, catre Vf Toaca; unde eu m-am sustras asceniunii(aveam nevoie de cateva clipe eu cu mine) si am savurat soarele si panorama, visand cu ochii deschisi la ceea ce urmeaza sa primim in acest an;



Ce a urmat, e mai putin interesant, deja face parte din traditie: Ciorba de legume la cabana, bocancii care i-au distrus picioarele lui Tony, poza de grup nelipsita din fata cabanei, coborarea...si-am incalecat pe-o sa, etc; De neuitat insa, apusul incredibil care ne-a colorat ziua aceasta atat de frumoasa! 
Nu pot decat sa-mi doresc sa fie prima dintr-un sir lung de "povesti" plictisitoare despre traee noi si vechi pe care vi le voi spune si voua, in acest an....e mai simplu asa, decat sa va spun cate-mi doresc :)) 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu