22 decembrie 2013

Hasmas 21.12.13


Ultima(oare ?!) tura pe acest an a fost mult-asteptatul Hasmas. Dupa multe discutii, am ramas 5 oameni, care, teoretic, nu aveau de facut curatenie/cumparaturi/mancare de Craciun; Am ratat rasaritul, din motive de somn, am inregistrat si o intarziere de 8 minute, la ora stabilita (stim noi cine), dar am ajuns cu bine la Balan, La doi pasi am baut cafeaua si am purces la drum.

Am urcat cu masina pana la intrarea in padure, pentru traseul Balan (865 m) - valea Paraului Fierarilor - Coltul Mestecaniului - Cabana Piatra Singuratica (1504 m); Urcusul abrupt prin padure, pe cararea ingusta, dar circulata, ne-a amintit ca am sarit peste incalzire, mai ales cei care n-au ajuns la sala cu o zi inainte si ne-a "dezumflat" nitel, era prea putina zapada pentru asteptarile noastre. Peisajul promite mult, undeva in vale, intr-o poienita se zareste o cabana de lemn, amintind de piesa lui Mardare, pe care o tot fredonez de ceva vreme; Flori nu e in apele ei, dar nici nu se lasa. Poza de grup nu lipseste, intalnim o stanca asemanatoare Stancii Dochia, pe unde trece si un izvor, pe jumatate inghetat. Vremea tine cu noi, e senin, minus 4 grade, nu bate vantul, nu se aud decat pasii nostri si povestile lui Tony :) Ajungem intr-o zona deschisa, unde ne bucuram de peisaj, apoi urcam panta abrupta care ne reduce la tacere(in sfarsit), imaginandu-ne cum ar zbura saniile la vale, intr-o alta tura(ipotetica);ajungem la Cabana Piatra Singuratica intr-o ora si 35 minute, unde Mosul a lasat deja un bradut gata impodobit, cautam cadourile, dar nu gasim decat 2 tineri ascultand muzica in casti. 
Dupa o masa rapida in pridvorul cabanei(era la fel de cald ca inauntru), plecam spre Piatra Singuratica, unde bate vant aprig, urcam, multumind celor care au facut sufa ajutatoare; Sus, lumea intreaga se vede altfel, uit de toate, inima bate repede, repede, nu mai simt teama, durere sau vreun regret, singurul gand este" eu n-as mai pleca de-aici!". Stiu, mereu imi doresc lucruri imposibile :)


Coboram, e deja 2 jumatate si mai avem un traseu de facut, Cabana Piatra Singuratica (1504 m) – Saua Curmatura – Hasmasul Mare (1792 m) ; conducatori de grup sunt Tony si Stefan, mergem tacuti, poate zarim si animale(sincer, nu-mi doream o intalnire cu ursul, dar curiozitatea e mare); Zapada este din belsug, pe portiunile de jnepenis ne afundam la fiecare pas, a inceput viscolul, lumina scade incetisor. In padure, vedem urme de ras, cosos de munte si urs, sper linistea noastra, nu-s foarte proaspete; Ajunsi pe platou, privim uimiti goana si amestecul norilor gri, albastru si alb, marea alpina de la linia orizontului, brazii albiti de zapada inghetata. Reperul final este creucea metalica montata pe marginea unui abrupt-varful Hasmasul Mare este la circa 100 m spre dreapta; Imortalizam momentul, mai tremuram un pic si ne-ntoarcem, cu ochii dupa culorile calde ale unui apus spectaculos. Undeva,pe o stanca in vale, zarim cateva capre negre, stand la taifas, indiferente la privirile noastre admirative; 


Drumul la-ntoarcere pare mai usor, suntem fiecare cu gandurile lui, intr-o comoda singuratate; am din nou sentimentul ca ma aflu intr-un pustiu colorat, de efemeride in vizita pe taramul interzis, de implinire, dar ma mai apasa zadarnicia preocuparilor marunte, de fiecare zi; E atata lumina si-nca destule umbre

Soarele ne zambeste stralucitor si rece pe pojghita de zapada inghetata, coboram intr-o lumina ce se estompeaza rapid. La ora 17.00 suntem la masina, obositi si fericiti. Poate sa vina Craciunul, bucuria vine din interior si cand te astepti mai putin, satisfactia vine din depasirea limitelor pe care singuri ni le stabilim; 

Visati mai sus, doriti-va mai mult, luptati mai mult, pentru ceea ce va doriti; Credeti in Mos Craciun sau in miracole, un pic de magie n-a facut rau nimanui, niciodata... 

Un comentariu:

  1. Cat de mult alb, fata de iesirea noastra in care albul era dat doar de Marea Alpina. Si ce frumos!!! E un loc special acolo, unde esti sus si departe de lume.

    RăspundețiȘtergere