26 noiembrie 2013

11, 24, 34

Varsta e doar o cifra; nu e o scuza, nu e ipocrizie, asta simt in vremea din urma....a mai trecut un an; ma intreba o buna prietena cum ma simt, daca es-a schimbat ceva...Sunt tot eu, cea de-acum un an, doar mai "bogata", mai linistita, mai senina. Mai recunoscatoare. Mai optimista. Mai naiva, ar zice unii. 
33 spre 34 a fost cel mai bun an al meu. Cel mai plin. Cel mai vesel. Cel mai liber. Cu multe griji. Cu si mai multe zambete.

Anul acesta, am avut din nou Carnaval. E mai frumos, de la an la an. Ne straduim mai mult, ne implicam fiecare cat poate. Am avut bucuria sa vad prietenii si colegii impreuna, din nou, la un pahar de vorba, la un foc, cantand, dansand si facand planuri de viitor. Exista speranta. Putem mai mult, mai bine, putem fi mai buni si, uneori, mai toleranti. Putem sa trecem peste fleacuri, pentru a fi impreuna, pentru sufletul nostru, cred ca am putea incerca mai mult. Uneori renuntam prea usor. Renuntam la oameni, la momente, la amintiri, din motive puerile, orgolii nefiresti, ne trezim singuri, fara sa stim de ce. 
Zilele astea am tot fredonat o melodie, ale carei versuri suna asa: 
"Prieteni dragi, ce Craiul ne-a legat
Acolo sus pe munte am jurat
Să păstrăm prietenia clipelor ce ne-au unit
Prieteni buni vom fi pân’ la sfârşit..."

Asta simt, deseori...poate ne lipseste un "juramant" de acest fel, poate nici n-avem nevoie de el. Poate ca ideea de astfel de prietenie e depasita. 
Eu, insa, am nevoie de prieteni. De oamenii de langa mine. De o imbratisare din cand in cand. De o incurajare, cand e greu. De o vorba buna, oricand. De oamenii frumosi pe care nici nu mai stiu cum i-am cunoscut. Mi-ar placea sa ramana in urma cele "rele" si sa pasim senini mai departe, avem atatea de facut...Eu stiu ca o sa ma straduiesc mai mult. O sa renunt mai greu sau deloc. O sa lupt mai mult pentru oamenii fara de care viata mea e mai goala. 

24 a fost o zi peste asteptari; noaptea a fost prea scurta, mai ales cand acordurile de chitara au rasunat pana a rasarit soarele; casa a devenit neincapatoare pentru cei care au ramas langa mine; zambetul mi-a ramas pe buze, in ciuda superstitiilor mele trecute; Am primit mai mult decat mi-am dorit. Am primit altceva si altfel decat mi-as fi dorit. Pentru ca nu stiu sa fiu realista. Pentru ca, uneori lucrurile au cursul lor, indiferent de importanta pe care le-o dam, constient sau nu. Si asa e normal sa fie.
Multumesc celor care si-au amintit de mine. Celor carora le-a amintit facebook-ul de ziua mea. Celor care m-au uitat intre timp, e semn ca viata merge mai departe :);Celor care sunt langa mine, in fiecare zi, desi nu-i usor. 
34 e acum numarul meu. Si va fi un an si mai bun.

21 noiembrie 2013

De ziua mea...

Luna noiembrie are, pentru mine, o semnificatie aparte; a fost mereu   inceput si sfarsit; a fost emotie, bucurie si jale, a fost plans si renastere… e, in fiecare an, prilej de recunostinta, pentru mine, aceasta e “lectia “ pe care o invat de ceva vreme. Recunostinta pentru sanatatea mea, a celor dragi mie, pentru bucuriile zilnice, pentru oamenii  care intra si ies in (din ) viata mea, pentru drumuri, pentru timpul care capata alta dimensiune cand se preschimba-n amintiri; pentru Ioana mea, care a intrat in viata mea intr-o luna de noiembrie, pentru ca nu e nici sfarsit de an, dar e cel mai bun moment pentru a mai “recupera” ceva din anul ce se stinge….

Mi-e luna cea mai draga din an… si pentru ca e luna mea :)

Ma blochez cand mi se pune intrebarea “ce-ti doresti de ziua ta?”; Cine ma cunoaste stie ca nu ma multumesc cu putin, e prea mare si frumoasa lumea asta, sa ne multumim cu resturi  sau cu ce ni se da, sa ne resemnam, sa ne complacem, sa ne plangem de mila….

Eu…de ziua mea si in fiecare zi, vreau toti oamenii dragi aproape, sau macar pe cei care conteaza, vreau bucurii mici si mari si multe, vreau zambet si fericire, fie ea si trecatoare, vreau dragoste si emotie, pana la cer si-napoi, vreau speranta  si dor infinite; vreau imbratisari sincere si ganduri curate, nu ma mai amagesc cu scuze sau pretexte, nu mai accept ca uneori “nu se poate”, ca “va mai fi si la anu’, “am altceva de facut”;


Asa ca nu ma mai intrebati, ce-mi doresc de ziua mea…Surprindeti-ma, fiti cu mine sau nu, ignorati-ma sau iubiti-ma, daca asa simtiti, fiti fericiti pentru voi, asta ma va bucura si pe mine,  spuneti-mi sau scrieti-mi  ceva sincer, ca de curtoazie si politeturi exista celelalte zile din an; sunati-ma, desi o sa fiu la munte si n-o sa am semnal, asa o sa pot sa va sun eu, fara sa am nevoie de vreo scuza :); 

Am tot ce mi-am dorit si sunt recunoscatoare pentru asta; imi lipsesc multe, inca, uneori mi-e rau, apoi mi-e bine…. Dar inca imi doresc  destule, de ziua mea si nu numai…