22 octombrie 2013

Surprizele din Muntii Calimani

Ideea de a merge in Muntii Calimani a venit de niciunde, la mijloc de toamna, cand parea ca trebuie sa punem rucsacii si bocancii in cui si a prins contur cand s-au anuntat doritori; desi lista a tot suferit modificari, ne-am adunat 6 fete cucuiete si 3 baieti  indrazneti si am purces la drum, dimineata devreme, ca asa ne sade bine, cu cearcane si cat mai putine ore de somn :), cu exceptia lui iulian, toti paseam pentru prima data pe aceste meleaguri ;
Informatii detaliate despre Muntii Calimani gasiti pesite-ul www.carpati.org ; pentru  trasee, parc si atractii turistice, intrati pe site-ul Parcului national Calimani;

Pentru cele 2 zile, ne propusesem sa facem 2 trasee, sambata Gura Haitii- Vf Pietrosu Calimani, iar duminica Rezervatia 12 Apostoli; am optat pentru cazarea la cabana Retitis, am sunat din vreme, avand surpriza sa fie déjà rezervata pentru un grup numeros(ulterior, ne-am intalnit cu prietenii nostri de la Clubul Hai pe Munte Iasi, in tura lor traditionala, de toamna); Alex ne-a dat asigurari ca “oamenii buni incap”, asa ca am plecat la drum fara multe griji;
Dupa imbarcarea in microbuz, cu multa voie buna si nesfarsite intrebari, am plecat catre Vatra Dornei; inainte de a ajunge in oras, drumul face stanga, catre Saru Dornei, traversam Neagra Sarului si ajungem la Gura Haitii o data cu Soarele trezit din somn si zambitor, dupa 2 zile de ploaie. Localnicii ne spun ca sunt indicatoare, drumul e bun (!!!), sa mergem linistiti; Desi aveam cateva indicatii de la Alex, la fata locului lucrurile stau putin diferit - din Gura Haitii, mergem cu masina pe un drum asfaltat, accesibil, cam 8-10 km, nu sunt indicatoare, decat aproape de cariera, un panou cu Parcul National Calimani. 

Trecem pe langa fosta mina, acum in curs de ecologizare, conform panourilor, prin partea dreapta, urcam pana pe platoul de deasupra, apoi, atentie, drumul face stanga destul de brusc si nesemnalizat (drum e impropriu spus, vorba lui Marius, sunt urme de anu asta, iar ca bonus, zapada era proaspata si necalcata). Urmeaza un urcus de circa 1h si 20 minute, cu masina (doar daca e foarte inalta, altfel o puteti lasa in parcarea de la cariera), sinuos si ingreunat de pietre colturoase, lipsa oricariu indicator pana sus in platou, zapada si necunoasterea locurilor. In platou, la intersectia cu traseul marcat catre Vf Negoiu Unguresc, respectiv Vf Pietrosu, apar si 2-3 stalpi pentru orientare, dar in zare se zareste déjà cabana meteo, de pe Vf Retitis, 2021 m. Suntem primiti calduros, desi bate un vant taios si sunt minus 5 grade, gasim si loc de cazare si foc in soba, urmeaza micul dejun si planul de bataie pentru ziua ce se anunta  extraordinara.

Traseul de urmat este: Cabana Retitis – Vf Negoiu Unguresc – Vf Pietrosu, marcaj dunga rosie, 3 h; imbracati bine, coboram prin spatele cabanei, avand in fata o panorama de “no man’s land”: dreapta jos, Negoiu Romanesc, fosta exploatare de sulf, e dezolant, peisaj selenar pustiu si inghetat, amprenta trecerii omului…in fata, cateva varfuri rotunjite, iar in fundal, printre nori, o piramida argintie – Pietrosu, in stanga, iarba, arbusti si flori de gheata. 



Intalnim portiuni de grohotis, de fapt, aglomeratie de lespezi/pietre alunecoase din cauza zapezii si a ghetii, nuantate in gri, verde si alb, ajungem in zona de platou, intersectia cu drumul pe care am urcat; de aici, iese soarele pe poteca noastra si intalnim primele urme lasate de ursii localnici, urmeaza o panta abrupta printre jnepeni,ienupar si afini, apoi una de piatra “miscatoare”, partea cea mai grea, din tot traseul. 

Varful Negoiu Unguresc - 1081m ne primeste cu soare si o panorama ce ne reduce la tacere (nu pentru mult timp)- facem poza de grup traditionala, ne tragem sufletu’ si pornim mai departe, catre varful vecin.


Intre cele 2 varfuri, cararea e lina, exista o panta relativ abrupta pe final, vegetatia era inghetata de zapada cazuta prea devreme, merisoarele si afinele erau acoperite de zapada, dar am gasit si gustat fructe de ienupar;  pe ambele varfuri gasiti cate o cruce metalica;


Odata ajunsi pe Vf Pietrosu, 2100 m, am respirat aer curat, am facut o baie de soare, multe fotografii, am lasat un gand bun pentru cei ce vor veni,  in carnetelele pe care le gasiti intr-o cutie, langa cruce….

Si…ne-am intors, cu sufletul mai usor, cu ochii bucurandu-se de spectacolul norilor pe un cer incredibil de albastru. Total traseu, 6 ore si 30 min, grad de dificultate mediu, satisfactie totala :); apusul a fost momentul de gratie al zilei, schimbul de tura al Soarelui cu Luna plina ne-a fascinat, mai ales ca undeva in fundal, ne-a vegheat toata ziua Muntele nostru drag, Ceahlaul …


Seara a fost mai scurta decat de obicei, am stat de vorba, avand ocazia sa ne cunoastem mai bine; am dormit putin si rau, dar suficent cat sa fim pregatiti pentru o noua zi, care avea pregatite pentru noi multe surprize :); ne-am despartit in 2 grupuri, unii au plecat cu microbuzul, pe drumul binecunoscut, iar ceilalti urma sa coboram spre cariera, aceasta fiind punctul in intalnire; 

Spiritul de aventura si dorinta de a ne testa limitele ne-a “impins” pe mine si pe Flori sa coboram de-a dreptu, pe un perete de stanca, destul de spectaculos :); fara rucsaci, fara harta sau busola, am ajuns la poale, intr-o vale unde vizibilitatea tinde la zero, apoi ne-am croit drum printre jnepeni, destul de neprimitori, fie vorba intre noi; la un moment dat, am inceput sa coboram pe firul izvorului, profitand  de culoarul natural pus la dispozitie, aproape de cariera ne-am intersectat cu traseele marcate ce veneau din Gura Haitii si am ajuns cu bine, la putin timp dupa cei ce au venit pe traseul marcat :D(abia dupa ce am ajuns, am inceput sa ne gandim la eventuale pericole :);
pe-aici am coborat :)
traseul nemarcat, pe unde-am haladuit

Ce a urmat e usor amuzant…lipsa semnalului la telefon, nesincronizarea si un pic de ghinion ne-a facut sa pierdem ceva timp pretios si sa renuntam la traseul propus pentru ziua de duminica; ne-am reunit  in Gura Haitii, dupa vreo 2 ore, dar era prea tarziu pentru Rezervatia 12 Apostoli si pentru a ajunge la timp acasa, de unde Virginia trebuia sa plece mai departe la Bacau; Cu parere de rau, am renuntat, cu promisiunea ca ii vom vizita cat de curand…..probabil s-au suparat apostolii pe noi, ca n-am mai ajuns la ei, fiindca surprizele au continuat….buzele mele sunt, insa, pecetluite, doar cei ce am fost acolo ne putem amuza/bucura de cateva amintiri pretioase, pentru mai tarziu :). Am ramas cu regretul Apostolilor, dar si cu surpriza sa gasesc un munte foarte curat (am vazut 3-4  pachete de tigari aruncate si cateva mucuri), desi accesul e destul de facil.

un colt de rai,cu cicatrice lasate de oameni...

Ce am invatat eu din acesta tura:
-fiecare iesire de acest fel e un prilej unic de autocunoastere, autoanaliza si, mai ales, de a invata lucruri pe care nici internetul, nici cartile, nimeni nu te pot invata;
-desi mi-ar placea sa plec singura intr-o drumetie, nu sunt pregatita pentru astfel de experienta; pana atunci, ma bucur de momentele de intimitate sau solitudine pe care le vanez pe cate un colt de munte sau pe vreo piatra razleata, unde reusesc sa ma regasesc;
-sunt norocoasa sa am in jur cativa oameni pozitivi, langa care as pleca oriunde, oricand, fara teama sau  vreo indoiala
-experienta acestor munti, atat cat a fost, ma face sa-mi doresc mai mult, sa-i cunosc in amanunt, doar le-am zarit frumusetea, ca o strafulgerare, m-au impresionat intr-un anume fel, sunt multe povestiri si legende, invaluindu-I intr-un mister care atrage si fascineaza...

13 octombrie 2013

Bucuria lucrurilor marunte

Astazi e una din zilele in care am ales sa stau acasa, pur si simplu, desi ma ardeau talpile sa mai evadez cateva ceasuri in toamna cenusie de-afara; M-am odihnit, am stat cu Ioana, am recitit, alaturi de o cafea aromata, ultimele pagini din Lorelei, un roman dulce-amarui, dar pe care vi l-as recomanda. Am si lucrat un pic, pentru ziua de maine, am vazut un film (Now you see me), acum astept musafiri… dar, nu ce-am facut eu astazi e important…

Zilele astea am stat mult de vorba cu oameni din locuri/medii/cu preocupari diferite, asa s-a intamplat. Ma conving, o data in plus, ca-mi plac oamenii. Imi place si singuratatea, am invatat sa o transform din spaima in mediu cald, drag mie, cautat deseori.Dar oamenii…sunt fascinanti:), cu ciudateniile, suspiciunile, intrebarile retorice, temerile si nedumeririle lor… cu suferintele si durerile neostoite, din motive mai mari sau mai mici. Mi-s dragi, prieteni sau necunoscuti; ma trezesc pe strada, zambind unor straini, cu fete incruntate si riduri adanci de-atatea griji, suparare, incrancenare. Degeaba, probabil, dar le-as spune tuturor:  o sa treaca, vor veni si zile cu soare, raul nu-i chiar asa de rau.
Sunt naiva ?! Se poate, mi s-a mai spus… Imi place sa cred ca nu. Sunt un om norocos. Sunt un om fericit, in mare parte din timp. Zambesc, in ultimii ani, cat n-am zambit toata viata mea. Pentru ca sunt atatea lucruri bune, intamplari frumoase, oameni dragi in viata mea, detalii sau coincidente fericite care ma fac sa radiez, sa cred, cu tarie, ca viata e frumoasa! In ciuda stresului cotidian, a grijilor, a neajunsurilor, a dezamagirilor care nu ne ocolesc. 
Ma bucura jumatatea de ora la o cafea, in mijlocul zilei, cu prietena mea sau cu “gasca”, ma bucura o floare primita fara motiv sau pe care mi-o cumpar singura, cartea de pe noptiera, din care fur cateva randuri in miez de noapte, un mesaj cald primit o data pe an sau trimis, fara teama de a fi gresit inteleasa, un telefon neasteptat, un semn de viata pe care nu-l mai astept de mult, o plimbare prin parcul inghetat, la 8 dimineata, norii de ploaie sau ceaiul fierbinte cu scortisoara, pe acorduri de chitara….

Am postat la un moment dat pe facebook, o intrebare “cand ati fost fericiti ultima data ?!”. Am primit foarte putine raspunsuri, printre care si “da’ ce te-a apucat ?!” Asa ca va intreb, in continuare:

Sunteti siguri ca nu gasiti nimic care sa va bucure ziua, sa va aduca un zambet in privire, macar o secunda, din cele 24 ore daruite noua, iar si iar, ani de-a randul ?! Sa va opriti un minut din goana nebuna in care suntem prinsi, sa va mirati, sa oferiti, sa primiti… un zambet, o sarutare, o floare, o cafea, un gand bun si deschis, fara teama  ?!

Cand ati sunat ultima data un prieten pe care nu l-ati mai vazut din…facultate? de care nu mai stiti nimic, de ani, decat ceea ce vedeti pe facebook sau pe blog ?!
Cand ati iesit ultima data la o prajitura la cofetarie :) , ca in copilarie ?!

Cand ati recitit ultima data o carte care v-a incalzit sufletul in adolescenta sau in oricare moment, mai fericit ca acum?
Cand ati stat de vorba cu oameni pe care nu-i cunoasteti ? Cand ati privit ultima data oamenii de pe strada, pe langa care treceti grabiti, infrigurati, incrancenati ?!
Cand ati facut ultima data orice altceva care sa va aduca un zambet mare pe fata, un somn linistit, vise frumoase  sau o dimineata senina , in care sa spuneti, multumesc, pentru inca o zi minunata… !?!