23 septembrie 2013

Trofeul pentru prieteni - Macin 2013


"avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reînventăm, 
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, 
avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea, 
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. 
Avem timp pentru toate. 
nu e timp doar pentru puțină tandrețe. 
când să facem și asta - murim". 


Fiecare drum imi aduce ceva nou, indiferent a cata oara il parcurg; Trofeul pentru prieteni, organizat de nea Ilie, anul trecut, mi-a dat ocazia sa vad Macinul, pentru prima data, cu multe emotii; Anul acesta, am revenit pe-acelasi drum, doar ca am condus (si ce mi-a placut !!!), doar eu din trupa de anul trecut si inca 5 colegi, bonus Ioana, cu mai putine emotii, dar mai multa curiozitate  :); 

Tabara a fost in acelasi loc, doar "prietenii" au fost mai multi, au venit cei de la Crucea Talienilor Borca, Floare de colt Fieni, Reactiv Galati, Albatros Galati, Costica de la Hasmas, Iacomi, Hai pe munte Iasi, inca de vineri...a fost mai rece decat ne asteptam, ne-a cam batut vantul, dar am incercat sa ne incalzim la focul de tabara :) ; 
M-a intrebat cineva de ce nu scriu mai "tehnic", sa dau mai mule detalii despre trasee, marcaje, grad de dificultate, etc; Pentru ca nu pot. De fapt, nu vreau, sunt atatea bloguri unde se gasesc aceste informatii, sunt oameni pasionati si in masura sa scrie despre asta....pe de alta parte, cum sa va spun eu cat de frumos e seara la focul de tabara, cand canta chitarile si vorbele sunt de prisos, daca nu ati avut vreodata curiozitatea sa faceti asta ?

Dupa primirea traditionala a lui nea Ilie si intinsul cortului, am plecat, la insistentele Ioanei, in traseu...si bine am facut, am avut parte de un asfintit cum nu prea am vazut multe...liniste, culoare, o lumina stranie...am amutit, nemiscati, copii si adulti, intr-o moment de gratie, din care n-as mai fi plecat!  Am revenit insa, cu picioarele pe pamant, in tabara, iar noaptea de vineri a trecut repede, poate si pentru ca dimineata ne-a gasit tot la foc...frigul si Scarambita lui Tibi ne-a scos din cort, undeva in miez de noapte, asa ca am mai adunat lemne, am mai cantat, am mai glumit, pana ne-a gasit sambata, afumati(la propriu:) si infrigurati. 

Dar, ca niste oameni de munte ce suntem, am plecat in traseul de regularitate, pe Culmea Pricopanului...am urcat, am coborat, am fotografiat, ne-am incalzit inimile cu razele unui soare cam zgarcit, ne-a batut vantul, am stat de vorba cu Sfinxul si ne-am simtit pusi la punct de degentul aratator, ridicat catre cer de uriasii din Macin :); 


Ca la orice concurs care se respecta, a existat proba de catarare, unde s-au descurcat admirabil cei de la Borca, proba de orientare sportiva, unde castigatori au fost cei de la Hai pe munte si Albatros; proba culinara a dat-o nea Ilie, cu traditionala fasole cu ciolan, pentru care a primit doar note de 10 . Culturalul de cu seara a fost scurt si la obiect, 4 cluburi, poezie, cantec si umor....s-au adunat tigani, tantari, albatrosi sau balbaiti, ne-am distrat si am mai pierdut o parte din emotiile obisnuite-poate si pentru ca ne-am simtit ca acasa, intre prieteni; pana dimineata, s-a cantat si parca au mai disparut o parte din barierele de alta data(sper).

Fara multe alte cuvinte, as spune ca a fost o iesire reusita: ultima iesire importanta, o tura de suflet, la oameni dragi, pe care o sa-i vedem probabil la primavara si carora o sa le simt lipsa, peste toamna si  iarna ce vin cu pasi repezi....acum ma simt usor pierduta in toamna asta rece...am constatat o data in plus ca, daca iesi din tipar, toti ceilalti vor crede ca e ceva in neregula cu tine si vor incerca sa te "repare".... de ce oamenii prefera sa para insensibili, sa braveze, decat, Doamne fereste, sa arate ca le pasa sau ca simt ceva ?! de ce e asa nepotrivit sa simti sau sa arati ca emotiile exista si nu ne omoara :D ?! In lupta cu tacerea, eu ma declar invinsa, din start... Si accept ca, de fapt, nu e nimic de spus. dar....

"Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde 
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi. "


2 comentarii:

  1. Daaaa,a fost intalnire exact "pentru prieteni",frumoasa,relaxanta,intr-un loc deosebit.Speram sa fim prezenti si la anul.
    In ce priveste toamna,are si ea farmecul ei,ca si iarna...si-n astfel de anotimpuri poti revedea prieteni...cine stie cat de curand?!
    Va doresc zile senine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Gianina, pentru gandurile frumoase si incurajari. Distantele devin relative cand e vorba de prietenie, dar daca e sa fim realisti (ca tot e la moda, sa fii realist, nu optimist :D), tot primavara-vara e sezonul deplasarilor si intalnirilor de acest fel. Vom trai si vom vedea ce va mai fi ! Ganduri bune de la Piatra Neamt !

    RăspundețiȘtergere