23 septembrie 2013

Trofeul pentru prieteni - Macin 2013


"avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reînventăm, 
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, 
avem timp să primim lecții și să le uităm dupa-aceea, 
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem. 
Avem timp pentru toate. 
nu e timp doar pentru puțină tandrețe. 
când să facem și asta - murim". 


Fiecare drum imi aduce ceva nou, indiferent a cata oara il parcurg; Trofeul pentru prieteni, organizat de nea Ilie, anul trecut, mi-a dat ocazia sa vad Macinul, pentru prima data, cu multe emotii; Anul acesta, am revenit pe-acelasi drum, doar ca am condus (si ce mi-a placut !!!), doar eu din trupa de anul trecut si inca 5 colegi, bonus Ioana, cu mai putine emotii, dar mai multa curiozitate  :); 

Tabara a fost in acelasi loc, doar "prietenii" au fost mai multi, au venit cei de la Crucea Talienilor Borca, Floare de colt Fieni, Reactiv Galati, Albatros Galati, Costica de la Hasmas, Iacomi, Hai pe munte Iasi, inca de vineri...a fost mai rece decat ne asteptam, ne-a cam batut vantul, dar am incercat sa ne incalzim la focul de tabara :) ; 
M-a intrebat cineva de ce nu scriu mai "tehnic", sa dau mai mule detalii despre trasee, marcaje, grad de dificultate, etc; Pentru ca nu pot. De fapt, nu vreau, sunt atatea bloguri unde se gasesc aceste informatii, sunt oameni pasionati si in masura sa scrie despre asta....pe de alta parte, cum sa va spun eu cat de frumos e seara la focul de tabara, cand canta chitarile si vorbele sunt de prisos, daca nu ati avut vreodata curiozitatea sa faceti asta ?

Dupa primirea traditionala a lui nea Ilie si intinsul cortului, am plecat, la insistentele Ioanei, in traseu...si bine am facut, am avut parte de un asfintit cum nu prea am vazut multe...liniste, culoare, o lumina stranie...am amutit, nemiscati, copii si adulti, intr-o moment de gratie, din care n-as mai fi plecat!  Am revenit insa, cu picioarele pe pamant, in tabara, iar noaptea de vineri a trecut repede, poate si pentru ca dimineata ne-a gasit tot la foc...frigul si Scarambita lui Tibi ne-a scos din cort, undeva in miez de noapte, asa ca am mai adunat lemne, am mai cantat, am mai glumit, pana ne-a gasit sambata, afumati(la propriu:) si infrigurati. 

Dar, ca niste oameni de munte ce suntem, am plecat in traseul de regularitate, pe Culmea Pricopanului...am urcat, am coborat, am fotografiat, ne-am incalzit inimile cu razele unui soare cam zgarcit, ne-a batut vantul, am stat de vorba cu Sfinxul si ne-am simtit pusi la punct de degentul aratator, ridicat catre cer de uriasii din Macin :); 


Ca la orice concurs care se respecta, a existat proba de catarare, unde s-au descurcat admirabil cei de la Borca, proba de orientare sportiva, unde castigatori au fost cei de la Hai pe munte si Albatros; proba culinara a dat-o nea Ilie, cu traditionala fasole cu ciolan, pentru care a primit doar note de 10 . Culturalul de cu seara a fost scurt si la obiect, 4 cluburi, poezie, cantec si umor....s-au adunat tigani, tantari, albatrosi sau balbaiti, ne-am distrat si am mai pierdut o parte din emotiile obisnuite-poate si pentru ca ne-am simtit ca acasa, intre prieteni; pana dimineata, s-a cantat si parca au mai disparut o parte din barierele de alta data(sper).

Fara multe alte cuvinte, as spune ca a fost o iesire reusita: ultima iesire importanta, o tura de suflet, la oameni dragi, pe care o sa-i vedem probabil la primavara si carora o sa le simt lipsa, peste toamna si  iarna ce vin cu pasi repezi....acum ma simt usor pierduta in toamna asta rece...am constatat o data in plus ca, daca iesi din tipar, toti ceilalti vor crede ca e ceva in neregula cu tine si vor incerca sa te "repare".... de ce oamenii prefera sa para insensibili, sa braveze, decat, Doamne fereste, sa arate ca le pasa sau ca simt ceva ?! de ce e asa nepotrivit sa simti sau sa arati ca emotiile exista si nu ne omoara :D ?! In lupta cu tacerea, eu ma declar invinsa, din start... Si accept ca, de fapt, nu e nimic de spus. dar....

"Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi cu cuvinte calde 
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi. "


17 septembrie 2013

Trofeul Ursul Carpatin - despre fapte si oameni


Miercurea trecuta, eram impacata cu gandul ca ultima iesire importanta in acest sezon va fi in Macin, la final de septembrie - pana ma suna Lidia sa-mi spuna ca ei vor sa mearga la Trofeul celor de la Caraiman Campina, amanat de la sfarsitul lui august pentru weekendul 13-15 septembrie; au urmat telefoane, combinatii, gandit, razgandit, ma si convinsesem singura (cu argumente) ca n-are sens sa merg....pe de alta parte, cei care ma stiu cu dor de duca si ca ratiunea nu prea e compatibila cu mine :), o tineau pe-a lor...du-te ca n-o sa-ti para rau...
Asa ca, am lasat deoparte argumentele, desi aveam o multime, am impachetat, ne-am inghesuit 4 oameni intr-o masinuta si am plecat in graba, sa punem cortul pe lumina (singura dorinta a lui Nicusor :D); In masina, ne-am "concentrat" cat sa si citim o parte din bibliografie; pe seara, am ajuns in Poiana Tapului, unde am gasit o toamna rece si dusmanoasa, o ploaie insistenta, ascunsa dupa munte si cam putina lume...

Ne-au cam speriat gazdele cu traseul anuntat pentru a doua zi, cat pe ce sa n-avem participanti pentru proba de regularitate, seara ne-a incalzit focul de tabara si chitarile, ne-am regasit prietenii de la Albatros, am socializat, am plecat devreme la culcare(stiu, e cam greu de crezut :D), cu speranta ca ploaia ne va ocoli...

Ziua de sambata a fost una a "renuntarilor", din cauza vremii; traseul mult asteptat a fost anulat, s-a renuntat la catarare, pentru ca turna cu galeata, proba de orientare s-a lasat cu abandon, din cauza cainilor (de stana si maidanezi)... Crosul a fost cea mai disputata proba, spre regretul meu, n-am putut participa, nici de aceast data...; Surpriza organizatorilor a fost supa de legume cu crutoane si fasolea cu ciolan, desi aceasta din urma, ne-a cam "sabotat" alergatorii :) ; Seara am avut culturalul la focul de tabara, sub cerul plin de stele si o luna "in cascade", am ascultat cantece frumoase, am ras(pentru umor au fost subiecte destule); s-a cantat pana dimineata, in ciuda frigului si a vantului taios; Duminica ne-am luat premiile, ne-am luat la revedere si am plecat, in lungul drum catre casa....



Eu am reusit sa fac si un mic traseu, am fost la cascada Urlatoarea, ceea ce mi-a schimbat starea de spirit;
Pentru mine, a fost un weekend reusit; pentru ca eu plec de-acasa mai ales pentru oameni, oameni pe care am ocazia sa-i intalnesc doar pe munte sau la astfel de evenimente, stiu ca indiferent unde mergem, caldura, buna dispozitia si muzica sunt asigurate, daca ei sunt acolo...un foc de tabara, o chitara(sau mai multe), o vorba buna si un zambet sincer sunt "reteta" unor zile de neuitat.... eu traiesc ceea ce simt, ma bucur de ceea ce am,  iau oamenii asa cum sunt....Am mers la Poiana Tapului si pentru Bucegi, pentru traseu, si pentru ca stiam ca e unul din concursurile importante; prea putin am vazut muntele, s-a ascuns de noi, iar vremea ne-a privat de frumusetile salbatice ale traseelor nemarcate, m-a surprins cumva reticenta celor care nu ne cunosc sau joaca in alta "liga", m-am convins o data-n plus ca "nu e om ca moldoveanu' " :) ...dar, vom participa si la anul, sanatosi sa fim si poate vom avea mai mult noroc, de vreme buna...

8 septembrie 2013

cine vine la petrecere :)



Sunt multe zilele in care sunt fericita; dand glas acestui sentiment, vad sprancene intrebatoare ridicate a uimire “de ce? Ce s-a intamplat? Ce-ai facut?” Nu am raspuns la intrebarile acestea, zambesc  si atat, de cele mai multe ori, sunt fericita fara sa fi facut ceva anume, fara sa mi se fi intamplat ceva extraordinar…

Sunt cateva momente in viata mea cand, fara sa vreau, vad cine e langa mine si cine e in alta parte; Mi-e drag si uneori fac eforturi mari sa respect zilele de nastere/onomastica ale celor dragi mie. Si mi se pare normal ca si ei sa faca la fel. De ziua mea, imi place sa am oamenii dragi aproape, macar pe cei care nu-s la sute de km…
Si daca am “ghinionul” sa-mi sarbatoresc ziua mea intr-o zi nepotrivita(pentru ceilalti), lucratoare sau foarte aglomerata, ce sa fac ?! 

Degeaba ma suni la miezul noptii sau ma cauti pe fb cand te plictisesti, daca atunci cand te invit la o cafea, bere, ce-o fi, gasesti, mereu, ceva mai bun de facut;  degeaba suntem prieteni, daca atunci cand am nevoie sau chef sa stau de vorba cu cineva, nu esti de gasit, nu raspunzi la telefon, ai fooooarte multe treaba, toata mai urgenta si mai importanta ca mine;degeaba ne numim prieteni, daca pentru tine, mai important decat sa fii cu mine, e "cine mai vine la petrecere?"
Daca atunci cand a contat, am fost langa tine, n-a fost fiindca nu aveam ce face sau ma plictiseam, a fost de drag sau pentru ca am lasat totul deoparte sau le-am amanat si mi-am facut timp pentru tine…. Pentru ca pentru mine, asta inseamna prietenie, printre altele…
Nici macar nu sunt suparata… a fost o seara frumoasa, a venit cine trebuia. Din 12, au venit 3, de data asta :); 3 e o cifra buna. Reala. Si da, mai cred in prietenie…