29 iulie 2013

Locul vostru e aici langa noi...Trofeul Albatros Galati

"Strange mana unui prieten,
Rupe lantul tau de ura
Intre noi e doar un munte
Si un petec de natura..."

Apune soarele in Vama Veche, aburii unei cafele imi dau tarcoale, senzatia de caldura din weekendul ce s-a sfarsit nu m-a parasit inca, asa ca incerc sa va spun cate ceva despre fericirea de a fi cu oamenii potriviti la locul potrivit, despre zile si evenimente frumoase care se intampla, despre prietenie, din nou, despre lucrurile simple din viata mea, care dau dependenta, pentru ca aduc cu sine zambet si bucurie;

Trofeul Albatros este una din putinele intalniri pre-stabilite, cu un an inainte :) ; ultimul weekend din iulie este dedicat lor, prietenilor de la Albatros Galati, lucru pe care l-am "planificat" la intalnirea de anul trecut de la Razim; Plecarea a fost o adevarata odisee, toata lumea voia sa mearga, depasind orice estimare initiala, dupa n+1 schimbari, ne-am imbarcat in noaptea de joi, primii 17 dintre noi, Piatra Neamt, Roman, Bucuresti, ulterior si prietenii nostri de la Pucioasa; noaptea a trecut repede si cu veselie, rasaritul ne-a gasit pe bac la  Dunare, dand o alta culoare Galatiului pe jumatate adormit;

Tabara a fost la Parches, pe malul baltii, am avut companie si stuf si salcii, broscute vesele si pasari cochete, pesti vii sau prinsi in plasele pescarilor :) ; printre "obstacolele" acestei iesiri cel mai greu de inlaturat a fost teama de conditiile din delta "daca e prea cald, daca nu e apa, daca sunt tantari, daca nu e chiar delta, ca doar eu am fost in alta parte si era altfel, daca nu e umbra, bla bla bla";

Desi e doar a doua participare la trofeul lor si nu stiu in ce conditii s-au desfasurat celelalte 23 editii, sunt convinsa de un lucru: ca oamenii acestia nu au precupetit nici un efort de a ne oferi cele mai bune conditii, avand in vedere  mediul si locatia deosebite de ceea ce "muntzomanii" se asteapta sa gaseasca... vorbim de Delta, deci caldura, soarele, seceta, tantarii sunt incluse, oameni buni, daca vreti altceva, cu siguranta nu va gasiti in locul potrivit :) ( iar tantarilor le-am cam dus dorul, ori au cazut pe spate la vederea noastra ori....)

Inevitabil, am avut si carcotasi si aparente neajunsuri: locul de cort, in apropierea toaletei (anul trecut a fost mai simplu, ca n-a fost toaleta clasica, deci nici probleme :)))) sau prea mic, pentru claustrofobi (curios ca tot inghesuiti in foisor sau pe patura intre corturi am stat), intarzierile, decalarea orelor de concurs etc etc; pentru fiecare, s-a gasit si explicatie si intelegere pana la urma, s-a respectat programul, am participat la toate probele; Probele au fost de orientare turistica si de noapte, cross fete si baieti, alpinism (!!!) fete si baieti, teste teoretice, nelipsitele surprize ale baietilor inventivi, care au inclus muuuulte oua si busteni, volei si fotbal, unde am avut surpriza sa constatam ca regulamentul e la fel de flexibil precum fileul de volei, iar sangele circula cu mare viteza in orasul de pe malul Dunarii :D ; desi n-am luat diploma, cred ca meritam locul I pentru galeria de nadejde pe care am avut-o, asta fiind (presupun) si cauza pentru care la proba cultural artistica am luat locul II, au ragusit baietii pe stadion :) ; dar, am aflat ce cadou le facem la anul :)

Timpul are alta viteza cand esti fericit...ziua de vineri a parut fara sfarsit si s-a incheiat emotionant, cei 25 ani de zbor de albatrosi s-a incheiat intr-un cadru festiv, cu foc de artificii, foc de tabara, cantecele deja consacrate, imagini si amintiri emotionante, pentru ei dar si pentru noi, cu schimbari, si vise pentru mai departe;

Sambata a fost ziua cea mai lunga, s-a terminat duminica seara, cand am ajuns in Vama...concursurile ne-au acaparat atentia, ne-au tinut in priza, vremea a tinut cu noi, am avut nori, umbra, vant; Cea mai placuta surpriza a organizatorilor a fost plimbarea cu barca; in calitate de castigator al diplomei pentru "cea mai lunga sedere pe apa", pot spune cu mana pe inima ca a fost si cea mai asteptata (1 ora si jumatate sub salciile triste, pe malul baltii, din motive obiective), dar si cea mai binevenita din motive de noi stiute; am vizitat Manastirea Saon, un loc simplu, dar plin de lumina, maicute moldovence, am mers pe canale, am facut multe fotografii, ne-am bucurat de fiecare moment petrecut in barca, mi-am amintit de ce m-am indragostit de Delta la prima vedere....

Seara a fost culturalul, proba de foc pentru noi...pentru mine a fost si o confirmare, ca putem, impreuna, sa fim mai buni, sa si muncim, sa ne si distram; am compus poezia si sceneta cu dedicatie, cu drag, am jucat "teatru"si am incercat sa-mi inving timiditatea si teama de "public"; prietenii si colegii mei s-au urnit greu dar s-au descurcat admirabil, parerea mea; Sper ca si celorlalti le-a placut :)
Noaptea am petrecut-o la caldura unui foc de tabara, aparent facut in ciuda noastra, astora de la munte, cu valvataia mare :), ne-a ars si ne-a luminat noaptea, spulberand asteptarea acelui foc de tabara mic, care sa ne tina aproape (nu ne-am putut privi ochi in ochi, dar am gasit solutii, am stat spate in spate :)); ne-au tinut companie chitarile, pana in zori de zi si mai departe, ne-a cantat Gabi Dimancea, prietenii nostri, rasaritul ne-a gasit in jurul focului, in asteptarea cafelei si a decernarii premiilor :);

Festivitatea de premiere ne-a reunit sub soarele arzator, care ne-a crutat cand a fost nevoie, dar ne-a si alungat duminica, scurtand despartirea; castigatorul trofeului a fost CPNT-ul, pe locul II la General a fost Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi, pe locul III, Cet Crucea Talienilor. Imnul prieteniei a fost inlocuit cu Locul vostru, fapt cu care suntem cu totii de acord :) ;

Ce am invatat eu din aceasta Delta:
- ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti (toate "plangerile" participantilor de anul trecut au fost rezolvate favorabil de catre organizatori: a fost toaleta, dar a trebuit sa recuperam telefoane din ea, sau sa asezam cortul langa ea  si sa convietuim in pace :D ; a fost foc de tabara, dar acum a fost "prea mare", a fost plimbare cu barca, dar n-a fost timp indeajuns, a fost catarare pe stanca, dar a fost departe, uneori, orice ai face, se vor gasi carcotasi etc etc )
- sa transformi un petec de natura in locatie pentru un eveniment de aceasta amploare presupune eforturi imense si munca bruta, mai mult decat ne putem imagina, astfel incat inainte de a critica si emite multe pretentii, am putea respecta si aprecia ceea ce acesti oameni au facut, cu entuziasm, sudoare si mult suflet, omul sfinteste locul, iar noi indragim locul mai ales pentru oamenii pe care i-a dat) ;
- 25 ani de existenta a Albatrosului, fara intrerupere, inseamna mai mult decat imi pot imagina, in contextul traditiei cluburilor de turism/ecologie si actual, cand oricine(crede ca poate) face club, orientare, cupe si lire, performanta; de aceea, le doresc Zbor infinit noilor albatrosi, vise inalte si drumuri dupa inima lor ! Respect pentru implicare si seriozitate, rigoare si precizie; dar, uneori le-ar prinde bine sa se mai si destinda, sa traiasca momentul ce nu se mai repeta, sa accepte ca nu totul poate fi programat la secunda, mai ales cand e vorba de oameni :) ;
- sunt "dependenta" de prieteni, de frumos, de caldura(sufleteasca), ma incarca pozitiv un foc de tabara, o chitara, un cantec, un umar langa umarul meu, in zori de zi, nu ma mai sperie distantele, nici timpul care uneori curge in sens invers dorintelor noastre...Sunt recunoscatoare pentru toate acestea si ma simt cel mai norocos om, cand sunt in preajma voastra. Si cel mai fericit.

8 iulie 2013

Cupa Dr Gh Iacomi - Copiii muntelui

A fost editia a XXI-a a Cupei Dr Gh Iacomi, organizata de Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi. E prima data cand am fost direct implicata in organizare, de la inceput pana la sfarsit, anul trecut, am fost doar participant si tare am regretat. Anul acesta, s-au aliniat astrele si, pe langa calendarul aglomerat, mi se intampla lucruri frumoase, am parte de oameni dragi, emotie si drumuri, munte si natura;
Cupa noastra, atat asteptata a venit, pentru mine ca o confirmare a faptului ca putem realiza ceea ce ne propunem, daca suntem si  muncim  impreuna, daca imbinam pasiunea pentru munte si natura, cu dragostea de oameni si credinta in prietenie. M-am convins, o data in plus, ca nu stiu ce pot face, pana nu incerc, chiar si (aparent) imposibilul.

Conform traditiei, in primul weekend din iulie era programat acest  eveniment, concurs si intalnire de suflet, competitie dar si prilej de relaxare; desi anuntat pentru 5-7 iulie, am avut oaspeti inca de joi, care au ramas in tabara pana luni J ; A plouat aproape toata luna iunie, asa ca stiam ca vremea va avea un cuvant de spus in desfasurarea activitatilor noastre, dar va si tria dintre participanti;
Au raspuns chemarii noastre cluburi si oameni din toata tara, o spun fara falsa modestie, cu tot respectul pentru efortul si dragostea lor de munte:  Clubul Gioni Babos din Bucuresti Asociatia de Dezvoltare Durabila „Focul Viu" Focsani, Clubul Ia si Urca din Iasi, Asociatia Albatros Galati, Cet Crucea Talienilor Borca Neamt, Petrodava Piatra Neamt, Clubul de orientare, turism si ecologie Dobre Tudor, Clubul turistic speo-alpin S.A.L.T. Cluj infiinţat in 1980, clubul Corydalis Medias, Floare de colt Fieni J.
Am primit oaspetii cu paine, sare si sirop de brad J ; pe parcursul celor 2 zile, au fost probe de orientare turistica, alpinism, proba  individuala, culturala, probe teoretice, probe surpriza, precum si proba de regularitate, cu traseul clasic si traseul” de aventura”, putin mai dificil, dar cu siguranta spectaculos. Pentru copii, am avut program special, concursuri de alergare in sac, mers cu oul in lingura, pictura, orientare distractiva, pescuit in bol cu apa, catarare pe panou etc. Seara am savurat o mancare de varza cu carne de oaie, mamaliguta si ardei iute, pentru a rezista la focul de tabara, pana in zori de zi.
Festivitatea de premiere a fost un alt moment emotionant, s-au impartit premii si diplome, traditionale dar si mai neconventionale, s-au strans mainile, s-a cantat Imnul Prieteniei si ne-am despartit cu gandul si planuri pentru urmatoarea revedere; O data ce ai participat la un astfel de eveniment, te prinde “microbul” si mai vrei, nu mai poti lipsi…

Sunt saraci cuvintele de multumire celor care ne-au fost alaturi: colegii mei, care s-au intrecut pe sine, Adi, Nico, Narcisa, Tavi, Gianina, Daniel, Puiu si Bobo, Catalin B si Catalin R, Oana si Luci, Iulian, Cristi, Nicusor, Cristina, Mirela si Ionut Stefanescu, George,Petronela, Nea Tomita, Nea Ilie Dragan, care ne-a “orientat” toata saptamana, Andrei “Bate Toaca”, prietenilor de la Albatros, pentru consiliere “artistica”, prietenilor de la Gioni Babos, pentru povestile pline de talc si prietenia cu care ne sunt alaturi in fiecare an, celor de la Cet Crucea Talienilor, care sunt un exemplu de unitate,  tinerilor de la Ctm Nemiram Onesti, celor 2 membri de la “Ia si Urca” pentru spontaneitate si prezenta de spirit, precum si tuturor participantilor care au venit, fie din curiozitate, fie din dragoste de munte, de oameni, de frumos. Multumirile mele sunt si pentru Puiu Cazan care ne-a cantat si incantat in cele 2 nopti, la focul de tabara, cu cantece de munte, de dor si de tara.

Nu stiu daca toata lumea s-a simtit bine, daca toate cererile au fost indeplinite, daca asteptarile voastre s-au confirmat; stiu insa, ca am muncit mult, cu drag, am pus mult suflet si am facut tot ce ne-a stat in putinta sa va primim cu bratele deschise, sa va aratam Ceahlaul asa cum il stim si iubim noi, sa va amintiti cu drag de noi si de un weekend in care ne-am simtit binecuvantati, cand si vremea a fost de partea noastra.

Scriam acum vreo luna, ca mai vreau sa cred inprietenie, in oameni, in sinceritate; Ma simt norocoasa ca va am, ca ne putem intalni la munte, uitand de griji si de nevoi, ca-mi oferiti amintiri, emotie si zambet. Sambata noaptea am privit cel mai instelat cer  dintotdeauna, in timp ce padurea rasuna de glasul chitarilor….Singurul regret e ca nu am reusit sa stau mai mult cu fiecare din oamenii pe care i-am asteptat si cu care ne intalnim doar in momente de acest fel…

“N-am venit pentru trofee” sau “Noi venim si la anul, sa ne pastrati locul de cort” sunt vorbe care ne bucura, dar ne si obliga, sa fim mai buni, sa ramanem oameni si sa credem mai departe in prietenie. Inchei cu un citat sugestiv, care mie imi place mult, mai ales de cand Ioana ma insoteste in fiecare drumetie J

“Haideti sa ne-apropiem acum, sa credem impreuna,
caci credinta e cea mai grea amagire, dar si cea mai frumoasa povara,
sa credem ca daca noi vom fi mereu asa,
Muntele ne va astepta mereu,
cu bune, cu rele,
si ne va tine in poiana sa, pe fruntea, sau in inima sa,
fara sa ne intrerupa zborul din coarda,
sau sa ne fure stanca de sub picior…

sa credem ca ne vom întoarce cu bine, caci muntele e frumos
daca apuci sa-l vezi cu copiii tai “ (Andrei Tiberiu Cosmin)

Foto: Alex Mircea Iacobet