10 iunie 2013

Mai cred in prietenie...

Versurile unui cantec fredonat deseori la focul de tabara suna cam asa:

"Noi credem în prietenie
Noi credem într-un gând curat
Şi-odat’ cu noi o lume ştie
La munte totu-i minunat..."

Cine a fost la munte, stie ca nu e intotdeauna asa, nu totul e minunat si nu intotdeauna; uneori ploua, alteori ninge, alteori te ratacesti sau ai intalniri neprevazute cu "localnicii", fie ei pasnici sau nu... dincolo de factorii de mediu, cand vine vorba de oameni, discutia e lunga si riscanta, disputele nesfarsite si, dupa mine, fara sens... cine e mai montaniard, cine iubeste si pretuieste mai mult muntele, cine si de ce alearga/nu mai alearga, mai mult decat ceilalti, cine a urcat mai multi munti sau a calcat pe mai multi in picioare/pe batatura, etc etc

Am avut parte de un weekend cald, in ciuda ploii si a vremii capricioase; am reintalnit oameni frumosi, de departe sau de aproape, am reusit sa ne strangem o trupa mai mare decat de obicei; am uitat deja ploaia si hainele reci, lipicioase, ude chiar si sub pelerina....imi raman insa amintirile frumoase, pentru ca atata vreau sa pastrez; 

Ma supara, insa rautatea, remarcile gratuite, comentariile inutile...orgolii fara sens, razbunari pentru fantome si frustrari trecute sau prezente; avem fiecare cicatrici sau ramasite, intamplari neplacute din partea semenilor, a oamenilor care odata ne-au fost dragi, apropiati sau prieteni; dar ce folos sa le purtam cu noi? sa le caram peste tot, ca o povara ce ne otraveste sufletul constant si ne umbreste bucuria ?! si daca cei ce ne-au ranit, nu ne mai sunt prieteni, de ce sa nu lasam sa treaca, sa ne vedem de drum, fiecare?! nu putem urca, fara sa calcam in picioare pe cineva ? nu putem sa ne indeplinim visele, planurile, fara a lovi in stanga si-n dreapta?

Sunt naiva, mi s-a mai spus....dar cum ramane cu "noi credem in prietenie" ?! 

Eu cred in prietenie; stiu, imbraca mai multe forme si nuante, avem prieteni foarte apropiati, intimi sau doar amici, fac diferenta intre ei....am prieteni buni sau foarte buni. Apropiati. Amici. Si oameni cu care pot sta de vorba, fara pretentia de prietenie, dar si fara frustrare, incrancenare sau rautati gratuite.... asta nu ma impiedica sa respect Omul din fiecare, performanta, omenia sau calitatile, pe care fiecare le are.

Sunt "dependenta" de prieteni; imi fac viata mai frumoasa; astept, de fiecare data, cu sufletul la gura, urmatoarea iesire, emotia reintalnirii ma bucura si ma face sa ma simt vie, recunoscatoare si sa-mi doresc sa fiu mai buna...

Nu vreti sa fim mai degraba prieteni ?! Sa ne intalnim zambind, senini si sa ne bucuram de munte, unde totul poate fi minunat, depinde doar de noi...

Later Edit
am ascultat o melodie care mi-a mers direct la suflet, am doar o inregistrare de la un concurs, dar va invit sa ascultati versurile :)


Arde de jale acum
Mai mocneşte în mine pădurea
Plânge, râde-n hohote iar
Dulce-amar
Doar dorul nebun
Mistuindu-mi în gând amintirea
Am uitat să vorbesc

Am uitat să iubesc

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu