25 martie 2013

Muntii de langa noi

Am observat ca e un obicei al celor care merg pe munte sa numere zilele petrecute la inaltime, pe munte, in turele lor, un fel de bilant personal, presupun. Eu nu mi-am propus sa fac asta, numarul e insignifiant decamdata pentru conditia de iubitor de munte "amator" in care singura ma incadrez :); dar nu ma pot abtine sa trec pe rabojul personal zilele bune si frumoase, petrecute pe dealuri, pe munti, pe drumuri, alaturi de prieteni dragi sau necunoscuti, la prima vedere. 
Pe langa intalnirile traditionale, sunt iesirile scurte, care merita mentionate, pentru starea de bine ca suntem impreuna, pentru starea de gratie intr-o dimineata de iarna, cand servim cafeaua in varf de Pietricica sau luam pranzul in padure, la "Pensiune"...

Intr-o dimineata libera si geroasa, cum au fost destule in februarie, ne-a scos Tavi la plimbare, pe Pietricica :D ; ne-a amagit cu o cafea, pana am ajuns in varf, la punctul de belvedere de la releu, de unde am admirat si Ceahlaul, tura de maxim o ora, mers lejer, bonus derdelusul de la coborare;




Intr-o nu stiu care seara, intr-un nu stiu care sat....am plecat in tura de noapte de la Izvorul Alb, 4 zapaciti, echipati cu frontale, telefon si restul inconstienta :); un urs ne-a luat-o inainte, dupa urmele proaspete din mijlocul drumului, dar nici noi nu ne-am lasat, pana n-am ajuns intregi la destinatie, cu inima cat un purice si cu urechile ciulite, urmarind urmele vietatilor din padure ; data viitoare luam si aparatul de fotografiat, ar fi pacat sa ne intalnim cu ursul si sa nu facem macar o poza :D


Ceahlaul are, pentru mine, un farmec aparte, desi e atat de aproape, il cunosc atat de putin; dupa multi ani in care nu am  putut urca pe munte, iarna asta mi-am dorit cel mai mult sa ajung pe Ceahlau, sa-l vad in toata splendarea lui hibernala. Desi initial se anuntasera mai multi participanti, am ramas 5, din care unul racit :); Vremea capricioasa si un senin de primavara la Izvorul Muntelui m-a lasat sa sper ca sus va rasari soarele si pentru noi. Au fost 2 zile grele, am urcat si coborat prin Jgheabul cu hotar, traseu nerecomandat iarna, pana la stanca Dochiei a fost putina zapada si mai multa gheata, sus, in jnepenis, stratul de zapada ajungea la 1 m si mai bine; Ceata si vantul ne-a dat de furca mai ales sus, pe platou; am furat cateva imagini cu umbre de stanca, norii aveau o viteza ametitoare, in ciuda aparatelor foto, parca. Ceahlaul a fost imbufnat de acesta data, nu ni s-a aratat, s-a ascuns in ceata densa si intr-o ninsoare deasa de martie; mi-a dat doar motive sa revin, nu renunt eu asa usor;





Jumatatea lui martie inseamna deja, pentru noi, intalnirea la cabana Diham, la Memorialul Gioni Babos. Pentru mine a fost prima participare la aceasta intalnire intre montaniarzi cu state vechi, veterani ai muntelui, alaturi de cei mai tineri si increzatori ca le vor calca pe urme. Desi am venit din 3 directii diferite, 3 grupuri, la momente diferite, cu peripetii si adrenalina, sus, la Cabana Diham Pheonix, am gasit caldura, oameni frumosi, multe povesti si cantece de chitara, un ceai cald si alte licori; Nelipsitul foc de tabara a fost intretinut chiar de cei carora le-a luat foc motorul la masina, oarecum ironic, dar semn ca viata merge mai departe, toate trec, doar amintirile raman. Weekendul a trecut repede, ne-am imprastiat duminica fiecare pe drumul lui, dar ne-am despartit prieteni si cu gandul la urmatoarea iesire :) ...





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu