5 decembrie 2012

Bilant 2012

Am  scris prima data pe blog in 2008, imi lipseau jurnalele, hartia alba, lucioasa si rece, imi lipseau gandurile asternute; au trecut ani de-atunci si tot nu mi-a trecut, in ciuda rautatilor, amenintarilor sau impasurilor, toate s-au dovedit a fi temporare, doar setea de a “materializa” emotii si ganduri a ramas; astazi am “implinit” 34000 vizitatori :)

Am rasfoit randurile scrise in anii din urma…. E un obicei al meu, la inceput de an imi fixez obiective sau fac planuri, la sfarsit trag linie si adun…. In 2008, cuvantul definitoriu a fost schimbare… in 2009, a fost recunostinta; 2010 a fost agitat si ciudat, cu vise implinite2011 a fost unan greu, dar bun, cu cele mai multe drumuri in strainatate, un an in care am redescoperit bucuria, muntele si prietenii, un inceput…

2012…. Nu e nici inceput, nici sfarsit (cel putin, asa sper)… 
2012 a fost o continuare… o linie fireasca intre re-nastere si viata; nu folosesc cuvinte mari, mie mi-e teama de puterea cuvintelor, stiu cum pot rani sau alina, dar cei ce ma cunosc de ceva vreme sunt martori ca o vreme am fost de pe alta lume, ca acum traiesc si sunt vie; si, dincolo de ce poate spune fiecare, important e cum ma simt eu;

2012 a fost, pentru mine, anul prieteniei; am calatorit aproape la fel de mult ca in 2011, (dar mai mult in tara), am revazut Turcia, cu cateva destinatii  inedite si spectaculoase; am participat, alaturi de cei de la Clubul Ecoturistic Dr Iacomi si nu numai, la concursuri, la actiuni specifice, activ  sau de pe margine, dupa posibilitati; 
am urcat pe munte, dupa prea multi ani, m-am indragostit din nou de mare, m-am intors in Delta si am regasit-o la fel de fierbinte si necrutatoare precum o stiam, am renuntat la comoditate, in favoarea caldurii si apropierii dintre noi, am impachetat si despachetat din aprilie pana in decembrie, inclusiv; 
am cunoscut oameni noi, deosebiti, tineri si cu experienta, de la care inca mai am multe de invatat, pe care imi doresc sa-i revad; am redescoperit placerea de a face sport, ceea ce pentru mine e fantastic (nu spun cine si cum m-a “trezit” si ambitionat…);  regrete…au fost…ca nu are ziua macar vreo 30 ore, vara vreo 6 luni, ca noptile nu sunt nesfarsite…regret ca nu am ajuns in Santorini… dar mai avem timp, nu au intrat zilele in sac :)

Inca mai am de lucrat cu mine, dar am incredere ca sunt pe drumul cel bun, am o directie ce se contureaza, pe zi ce trece…. am invatat sa nu mai renunt asa usor; am invatat sa ma inconjur de oameni si sa am incredere din nou; am invatat sa ma trezesc dimineata zambind, sa imprumut energie pozitiva din tot ce mi se-ntampla, am invatat ca uneori lucrurile nu sunt cum par sau cum iti spun altii ca sunt; am invatat sa dau, pentru a primi; si, peste toate, mi-am amintit ce bine e sa iubesti :) ; sa simti; sa te superi; dar sa zambesti; sa plangi de bucurie sau de emotie sau de tristete ca nu esti unde ai vrea sa fii;


Sunt, poate, lucruri marunte; dar viata mea e plina cu ele; ele imi fac viata frumoasa; e loc in sufletul pentru toate, mici si mari, ma simt norocoasa, am mai spus-o; si pentru toate, bune si rele, oameni si lucruri, sentimente si intamplari, sunt recunoscatoare; 

sunt fericita; si, daca sunt trista, stiu ca cineva, acolo, undeva, ma iubeste; si mai stiu ca, daca astazi e rau, maine sau poimaine va fi bine…si soare…si la vara cald !

2 comentarii:

  1. Întotdeauna mi-a fost teamă de bilanţuri la sfârşit de an. Poate din cauza ideii că anul care vine poate fi (mult) mai prost decât cel care abia trece. Probabil că am preferat şi prefer să menţin cât mai vii realizările unui an în curs, încercând să permanentizez o stare de bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. cristian...pe mine ma ajuta monitorizarea asta personala, trag linie si adun mai des decat doar la final de an, o data ce bifez unele obiective, pot sa tintesc mai sus, catre altele; si mie mi-e teama de ce urmeaza, dar incerc sa-mi mentin optimismul si sa ma concentrez pe ceea ce e bun in viata mea, pe realizari si pe motive de bucurie, decat pe lipsuri, esecuri etc; astfel, reusesc sa mentin starea de bine sau sa ma ridic, atunci cand ma mai impiedic

    RăspundețiȘtergere