23 octombrie 2012

Cheile Sugaului - Pestera Tunel si Munticelu( destinatii de weekend)


Toamna aceasta a fost si inca este generoasa cu noi, iubitorii de drumetii. N-am ratat ocazia unei “escapade” de duminica, ne-am strans cativa prieteni, mici si mari, mai vechi si mai noi si impreuna am purces catre Cheile Sugaului, destinatia fiind Pestera Munticelu. Am lasat masinile la intrarea in Cheile Bicazului, pe partea dreapta, unde este locul de intrare in Cheile Sugaului-Munticelu( aici gasim si poarta de lemn cu panoul informativ referitor la aceasta rezervatie). Am urcat plini de entuziasm si relaxati pe cararea ce intalneste  Cabana Ecolog si se continua avand pe partea dreapta creasta Piatra Glodului, prin valea  plina de grohotis. Peisajul montan  colturos, deosebit, format din creste si tancuri cu forme ciudate, cu pete de culoare datorate toamnei aurii ne-a umplut cardurile la aparatele foto; 
Pe traseu, undeva in partea superioara a valcelei, pe partea dreapta a aparut o crapatura in creasta Piatra Glodului, locul unde, aveam sa aflam cat de repede, se afla intrarea in Pestera Tunel, aceasta fiind  “surpriza” zilei de duminica :);
Asa cum am aflat ulterior, aceasta este denumita de localnici si Pestera Sura Glodului,  este  un tunel sapat in masivul de piatra, bolovani uriasi de piatra s-au desprins in urma unui cataclism si au format aceasta trecatoare prin stanca, iar intrarea in pestera se face doar escaladandu-i…. ceea ce am si facut, cu greu, cu ajutor, pe funie, cu mic si mare … un pic de adrenalina pentru Gabi, ce ne-a insotit pentru prima data si mai are si frica de inaltime :). 
Dupa pauze lungi si dese, am ajuns si la Pestera Munticelu, considerata cea mai importanta din Moldova, din punct de vedere stiintific dar si peisagistic(se mai numeste si Pestera Ghiocelu). Nu-mi amintesc sa mai fi vizitat vreo pestera(cel putin nu asa spectaculoasa), asa ca am considerat-o “prima data”.

Intrarea in pestera este ascunsa la baza unui perete de calcar, este scunda de aproximativ 1,5 metri, apoi urmeaza un culoar descendent de 10 metri, care ne-a condus intr-o sala mare, lunga de circa 30 de metri si inalta de 4-5 metri.( lungime  pesterii este de circa 120 m). Pe mine m-au  impresionat stalactitele si stalagmitele, tavanul pare sa “picure” in lumanari mici, din pacate afumate de cei care au explorat-o insotiti de torte….am vazut, tot pentru prima data, lilieci, agatati de tavan, ce-si faceau linistiti siesta :)

O descriere amanuntita a pesterii gasiti aici “ In partea inferioara a pesterii, sala mare are planseul neted, acoperit cu argila si crusta stalagmitica. Din acest loc porneste o mare ingramadire de blocuri care urca in trepte, asemenea unui amfiteatru, catre vest. In partea nordica a salii intalnim nenumarate stalagmite luminare care formeaza o adevarata padure, element peisagistic frapant care ii confera pesterii Munticelu unicitate. Putem admira aici stalagmite luminare inalte de trei metri si groase de trei centimetri. Deosebite sunt si stalactitele fistulare care, pe alocuri, formeaza adevarate ploi de “macaroane”. In partea de sud descoperim un mic lac, captusit cu calcit spongios, imaculat. Pestera Munticelu mai ascunde si citeva oase ale ursului de pestera, intre care un femur fixat intr-o stalagmite” .

Ce am remarcat este degradarea accentuata a pesterii, peretii sunt in mare parte afumati, inscriptionati, cei care au trecut pe aici au tinut mortis sa lase urme… Nu este electrificata, nu este amenajata pentru vizite  organizate, de aceea cred ca ar fi utila prezenta unui ghid sau organizarea de tururi, vizite supravegheate, pentru conservarea in stare cat mai buna a acestei zone.

Coborarea a fost si mai spectaculoasa, pe dealuri colorate, unde am gasit branduse de munte, in toata splendoarea lor, in dreapta am avut peretele de stanca, in stanga, vai si dealuri, mangaiate de toamna aceasta molcoma. Vom reveni, cu siguranta, pentru ca trupa n-a fost completa si mai sunt destule locuri de vazut si imortalizat….


Un comentariu:

  1. Ne place şi nouă să călătorim. Facem acest lucru destul de des. Seara hotărâm şi dimineaţa plecăm. Mergem foarte mult pe jos. Îmi place să simt pământul sub picioare, să respir aerul verde al munţilor.

    Zi plină de frumos!

    RăspundețiȘtergere