17 septembrie 2012

MACIN- Trofeul pentru Prieteni

Trofeul pentru Prieteni, organizat de nea’ Ilie Dragan, in muntii Macin a fost un o tura de munte de 3 zile si in acelasi timp, concurs de orientare turistica; a fost o ocazie sa ne reintalnim cu Albatrosii, cu cei de la Reactiv Galati, sa urcam pe munte, sa cantam si sa ascultam povesti de la veteranii muntelui, sa stam la foc si sa ascultam chitarile…
Muntii Macinului au fost pentru mine o maaare surpriza…am tot citit in ultimul timp articole sau jurnale despre ture in aceasta zona, dar o oarecare neincredere si  blazare ma facea sa spun ”ei, ce fel de munte e asta, la 467 m o fi vreun deal cu nume de munte, etc “; Mea culpa, nu e deloc asa!

Dupa drumul Piatra Neamt-Macin (cu ocolire la Luncavita :)), o noapte lunga la focul de tabara, acompaniati de cantece vesele sau triste si multa voie buna, 2 ore jumatate de somn, am plecat in traseu, cu tot cu indoiala, in rucsac…
O data ajunsi la Fantana de leac si dupa primul urcus mai abrupt, ne-a pierit zambetul de pe buze, pentru a lasa loc unui "wow" sincer si gafait… multa lume, pareri impartite, caldura mare, apa bauta pe jumatate dupa prima jumatate de ora (amatori si superficiali :)…);  
pas cu pas, am admirat peisaje spectaculoase, formaţiuni granitice uriase, stanci semete, rotunjite sau izolate, cu forme si asezari ciudate, o panorama unica asupra Depresiunii Macin, Dunarii, Depresiunii Luncaviţa.
Nu dau eu detalii tehnice despre traseu, durata, puncte de reper, nu sunt in masura, nu ma pricep, recunosc, pentru mine sunt importante experienta in sine, emotia si senzatiile, oamenii si prilejul care ne aduce impreuna; Am batut cararile de la 10 jumatate pana la 16.30, cand am revenit in tabara, fara sa simt oboseala sau sa spun “nu mai pot”, ci “mai vreau!”, ceea ce pentru mine este un record, dupa atatia ani de “leneveala”. Am resimtit insa din plin lipsa apei (luasem doar o sticla de 2l, la plecare, din care jumatate s-a baut in prima jumatate de ora…), nestiind cat mai avem pana ajungem la vreun potential  izvor sau in tabara…. noroc cu proba de alpinism, la care a participat Bill, am imprumutat apa de la aceeasi Albatrosi, care aveau un bidon ! Multumim, Cosmin si Rares;

La un moment dat, am parasit marcajul si am vrut sa coboram pe de-a dreptul, tabara era peste piscul din fata, ramasesem in 3, cu Nico si Bill….am coborat pana am ajuns la un desis de paducel, tepos si neprimitor, am reusit sa trecem de el, cu greu, in pasul piticului si taras….am ajuns la o padurice stufoasa  si intunecoasa, a trebuit sa ne strecuram printre crengi si arbusti…pana am ajuns la un grohotis de stanci rupte si adunate de apa…ne-am catarat vrand nevrand, nu era drum de intors si trebuia sa ajungem in tabara; mi-am amintit cu ocazia asta de ce scria Tibi la un moment dat, despre potecile ascunse si dorinta de ate refugia, departe de tot si de toate…(desi, pentru el, Macinul e acasa…)
Nu va spun cate zgarieturi am adunat, e tot greseala mea, Tibi ne avertizase sa ne luam pantaloni lungi, dar am aflat de asta abia la intoarcere; si, am mai invatat ceva, sa nu mai rup florile, mai ales ca nu le cunosc si pot fi specii rare sau protejate (desi  intentia era sa fac un gest frumos, morala mi-a prins bine :) 

Seara de dupa a fost la fel de frumoasa, am avut si probele de la cultural, premierea de rigoare, momente  vesele, cantec si emotii pe masura; ne-a alungat doar vantul care s-a starnit in miez de noapte si care a adus ploaia…dupa noi, potopul ;

A fost frumos….a fost cald si soare…am simtit arsura arsitei si caldura prieteniei…am ras si am lacrimat (din cauza fumului), am uitat de griji si de problemele de acasa… depinde doar de mine ce aleg sa fac cu timpul meu, cum ma bucur de si cu oamenii pe care nu stiu prin ce miracol i-am cunoscut;  m-am incarcat cu energie pozitiva, optimism si voie buna, cat sa pot zambi in toamna rece de la noi; sunt norocoasa ca am prieteni si le multumesc celor care au tras de mine sa ma ia, inclusiv din pat, pe munte :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu