2 septembrie 2012

de-ale mele (concediu)

A venit, a trecut concediul...
Am "bifat" ce aveam planificat, m-am intors mai obosita decat am plecat :), si, a venit deja toamna...au fost 10 zile "curate", cu soare, vant, nor si stropi de ploaie; 
am regasit-o pe prietena mea, dupa ani de zile bine, zambind, usor relaxata in fata greutatilor care nu o ocolesc; finuta mea, o dulceata de copil, isteata si vorbareata cum doar oltenii pot fi :) ;
am gasit bunatate in stare pura, oamenii acestia sunt uimitori....nu a plouat in acea zona de la Rusalii, raul din sat a a secat, animalele nu mai au ce manca pe camp, la Sf Marie, 15 august, se culegea porumbul, lucru care nu s-a mai intamplat de ani de zile.. si totusi, cand ajung acolo, ma intampina cu tot ceea ce au, nu stiu ce sa-mi mai dea, ar fi in stare sa-ti puna la dispozitie si sufletul, mereu simt ca ma intorc "acasa"; Multumesc!
Morala: nu e important ce ai, ci sa ai cu cine sa imparti, ceea ce ai!

Am ales si anul acesta, Marea Neagra bulgareasca, din mai multe consideratii, care nu sunt f importante; am avut liniste, am avut relaxare si odihna, am avut o mare fabuloasa, am "suprins-o" in sute de ipostaze si poze; am avut soare arzator, valuri line sau furioase, vant si furtuna de nisip, o ploaie repede de vara, care a maturat plaja, nori spumosi si imbufnati, am avut muntele aproape, am vazut Nessebar-ul din fuga(singurul regret, de altfel), am ascultat muzica valurilor dimineata pe plaja pustie; nu am avut acel Rasarit de soare pe care il asteptam, din motive "obiectice"(ma pufneste si rasul, cand imi amintesc); hotelul e situat intr-un golf, langa Nessebar, iar soarele rasarea undeva in spatele muntilor ce strajuiesc golful si peninsula respectiva, asa ca, in timp ce il asteptam cuminte pe Domnul Soare sa rasara, dumnealui radea cu gura pana la urechi, stralucind voios printre copaci si stanci....
Morala: Un pic mai multa informatie(si geografie) nu strica, niciodata!

Abia intoarsa din concediu, am ajuns la nunta :)
nu sunt fan al acestui fel de evenimente, uneri imi repugna veselia usor fortata a unui grup imens de oameni care sarbatoresc si barfesc pe cei 2 miri care s-au dat peste cap sa le faca pe plac nuntasilor si nu numai....
nunta aceasta a fost o ocazie de (re)intalnire cu familia reunita, matusi unchi, veri si verisoare, lucru care se intampla cam o data la muuuulti ani; a fost amuzant, am ras cum n-am mai ras de mult timp, am dansat, a fost muzica buna, pe toate gusturile, m-am bucurat de companie si am mai petrecut ceva timp cu ai mei; 
O data in plus, mi s-a confirmat ca dragostea nu tine cont de dimensiuni, inaltime sau tipare; ca e si acceptare si bucurie si joaca si dans si emotie si implinire, sincronizare si empatie.... mi-a placut. 
Mi-au placut mirii, 2 copii mari, intr-o joaca permanenta :); mi-au placut sosetele mirelui :)))
Morala: Daca esti deschis la tot ce ti se intampla, nu poti fi decat surprins :), ceea ce in esenta, e bine

E toamna...este anotimpul meu preferat, poate si din cauza ca sunt nascuta toamna....sa ne bucuram de toamna, zic...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu