26 octombrie 2011

de suflet


Decalog,

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
*******************************************************************
Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi.
*******************************************************************
Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât.
********************************************************************
Moartea pune punct şi iubirilor, şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit sau cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit şi n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte.
********************************************************************
Nu mi-am pierdut cu totul speranţa niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Şi că pentru a regăsi o viaţă normală, după ce n-ai ştiut s-o preţuieşti, trebuie să străbaţi un coşmar
********************************************************************
O dragoste nu merită să fie trăită, deoarece sfârşitul ei se cunoaşte dinainte; va eşua fie în despărţire, cu acuzaţii reciproce, fie în rutina cea mai meschină.
********************************************************************
Nu există decât două drumuri: ori renunţi să ştii, ori renunţi să fii fericit
(Octavian PALER)

24 octombrie 2011

Paris...

Ultima(cred :) destinatie programata pe acest an a fost Parisul; am plecat cu bilete de avion la oferta, 40 euro dus intors, hotel 2 *, zona centrala, 270 euro/4 nopti, multa curiozitate si mai mult entuziasm; 2 ghiduri turistice, unul despre Franta, unul despre Paris, harta Parisului, primita la metrou, ne-au insotit si ajutat sa ne facem traseele, eficient si destul de amanuntite; am avut vreme superba, soare si 18-19 grade, cand in tara erau 1-2 :) ;

sa scriu despre Paris in cateva randuri este greu, imposibil pentru mine....o sa raman la cateva impresii, lucruri care m-au impresionat si cateva motive pentru care imi doresc sa revin;

metroul mi s-a parut cel mai rapid mijloc de deplasare, in orice punct al orasului si cel mai accesibil; mersul pe jos a fost de departe, cea mai interesanta experienta si foarte placuta;

cel mai mult mi-au placut femeile :), elegante, bine imbracate si discrete; parfum suav sau intepator, dupa caz, dar care te face sa zambesti si sa inchizi ochii....

Mi-a placut curatenia, parcurile, spatiile verzi numeroase si incredibil de bine intretinute, casele....ah, casele sunt o nebunie....sau sa le spun "blocuri" desi mi se pare impropriu ....
cladiri de cateva etaje, in zona relativ centrala cel mai mult am numarat 7 etaje, spre periferie 10-12 etaje, bonus, zona Defence cu zgarie nori :) , cu balcoane micute, simple, majoritatea cu flori, culoare uniforma, fara excese, fara pete de culoare, o eleganta si discretie cautata.....nu credeam ca-s locuite, nu am vazut oameni la geam sau pe balcon, nu am auzit zgomotul specific blocurilor clasice...o liniste anormala :)

Mi-au placut oamenii, foarte amabili si zambitori, relaxati, in general; mi-au displacut cersetorii, romani toti pe cei pe care i-am vazut eu, inclusiv "artistii" din metrou, acordeonisti si flautisti;

Mi-a placut sa ma plimb ore in sir pe stradutele lor, inguste sau largi, marginite de copaci inca verzi, mi-au placut boulangeriile intime sau braseriile cu scaune si mese asezate pe trotuar, catre trecatori, strada in sine este un spectacol, mi-a placut sa beau cafeaua in pietele imense sau in plimbarea prin parcurile aglomerate;

Mi-a placut sa urc cele 704 trepte ale Turnului Eiffel, pana la etajul al doilea si sa admir privelistea ce te lasa fara respiratie, mi-a placut sa merg prin Luvru, muta de admiratie, printre capodoperele inestimabile si regret ca nu am mai avut inca o zi, pentru acelasi muzeu; regret ca nu m-au tinut picioarele mai mult, pentru ca ar mai fi fost destule locuri de vizitat si vazut;

M-a impresionat grandoarea acestui oras, toate monumentele istorice sunt impunatoare, sunt uriase, si nu doar cele istorice, de exemplu L'Arc de la Defence este la fel de impozant ca si Arcul de Triumf;

Locul care mi s-a lipit de suflet a fost catedrala Sacre Coeur si Montmartre; daca ma intreaba cineva ce mi-a placut cel mai mult, acesta este raspunsul; si nu pot spune mai mult decat"mergeti si vizitati-le" ; o excursie la Paris, macar una, e musai....

Am lasat deoparte, intentionat, Disneyland-ul, pentru la anul, cand Ioana va avea 6 ani si va putea sa ma insoteasca, sa se bucure de ceea ce ofera acest parc; parcul La Villette este de asemenea, o destinatie de vis pentru copii si adulti;

Mai multe impresii si mai bine organizate, preturi, trasee, etc gasiti aici si aici

9 octombrie 2011

femeile au nevoie de....

de Tudor Chirila

Femeile au nevoie de protectie, tandrete si penis. Barbatii stiu asta, dar sunt convinsi ca penisul le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca penisul este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii.
Barbatii uita mereu de tandrete si protectie.
Uita pentru ca sunt suficienti de invingatori, virili si lipsiti de nuante. Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati. Nici pe el nu il pot mima. Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este:O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are penisul mai mare?

Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient de invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire. "Ce are cheliosul ala cu burta, in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? Un penis mai mare?"Nu, frate, are mai multi bani! - vine invariabil eternul raspuns. Asa e de multe ori, zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi acum. Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta (ori poate putin intarziat in ale maturitatii) intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren.
Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat (uneori si fizic), trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza, este mereu prezent, gata oricand sa intinda un brat.. nu foarte puternic, dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident.. pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.

Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea privest absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la penis care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns... El, tinar ..carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului. Ca doar depune toate eforturile. Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp.
Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj. Vor ajunge in curand la munte. Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete, dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.

Femeile au nevoie de protectie si tandrete. Femeile renunta cel mai usor la penis.
Barbatii renunta la tandrete si protectie.
Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor. Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.
Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam . Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului. Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac... Pe buza paharului este zahar...