20 decembrie 2009

ninge fara mila, cu vinovatie....



inca ninge, gerul arde, zapada scrasneste, numai ochii ne raman, despartirea s-o mai vada....

in miez de iarna, eu caut caldura zilelor de vara, ma uit in urma la anul ce se duce, ma uit la mine, cea care-am fost, astept Craciunul, fara emotie, cu inima chrircita, pitita in umbra bradului impodobit cu grija.

grijile-s deoparte, ma asteapta, in prag de an nou...pana atunci, mi-e inima plina inca de umbletul verii, de certitudinea ca avem o tara atat de frumoasa( dincolo de banalitatea afirmatiei, merita cautate locurile deosebite, uneori sunt atat de la indemana...), de indoiala ca nu voi reusi prea curand sa spun : am vazut tot ce era de vazut..... mare, munte, manastiri, ruine, muzee, orase in care-am calcat pt prima data si-am fost intrebata daca sunt turcoaica :).... m-am intrebat mai putin si am trait mai mult, anul acesta....am mers mai mult si m-a interesat prea putin destinatia, dar nu m-a dezamagit niciodata

drumul spre mine si spre propria "reabilitare" e inca presarat de bolovani, inca mai calc in gropi si cred in "capcane".... ma zgarie, lasa urme, dar nu ma opresc...zambesc mai mult, pentru motive mai mici, am asteptari mai mari si dezamagiri pe masura, ma cert pentru ceea ce-mi doresc si nu mai renunt decat atunci cand nu mai pot.....si cand nu mai pot, inseamna ca inca n-am renuntat de tot, fiindca speranta nu moare....

am invatat sa ii tin la distanta pe cai carora "le pasa", dar fac orice pentru a-ti strica ziua, pentru a te trage un pic inapoi, pentru a-ti spune cate fac ei pentru tine....

am invatat sa cred mai mult in fapte, decat in vorbe si stiu ca aceeasi regula mi se poate aplica, fara sa ma mai tem de consecinte....

mi-e teama de viitor, dar am mai multa incredere in mine....increderea ca pot, indiferent de piedici, reavointa si slabiciuni.....

iarna asta e orbitor de frumoasa.....si rece, tainica, patrunzatoare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu