28 august 2009

on vacation

bate vant de toamna la Piatra Neamt


s-a dus vara...

plec in concediu. am zis. nu se mai poate. nu mai vreau sa pot, la nesfarsit. vreau sa lenevesc, sa ma odihnesc, sa mai si rad, sa ma mai gandesc si la altceva decat cum sa mai platim facturile, cum ne mai descurcam.
orasul e inca prea mic, prea aglomerat, de "italienii" veniti in vacanta. da, italienii aceia galagiosi, cu accent sau care nu mai stiu limba romana decat pe jumate, cu masini vechi dar fitoase, sau macar cu masina, cu lanturile de aur la vedere si ghiulul pe degetul mare...(cu siguranta, exista si exceptii, le cunosc, le-am vazut, am stat de vorba cu ei si nu toti sunt la fel, vorbesc aici doar de cei mai vizibili, care claxoneaza enervant din orice, care asculta menele in masina la maxim, cu geamul deschis); astept sa plece!
cand ma intorc, vreau sa ma plimb din nou pe strazile largi, sa traversez linistita, fara sa alerg, pe trecerea de pietoni, sa am loc sa intru in vreun magazin, sa ma pot plimba prin parc, fara sa ma intrebe ioana ce inseamna "che catzo" :)
deci...ne intoarcem, intr-o saptamana. nu promit sa scriu nimic. nici macar sa deschid calculatorul...pana una alta, am gasit o melodie frumoasa, ce mi-a mers direct la suflet!


23 august 2009

"solutia ta"- fotografii pentru evenimente

exista oameni in viata mea care mi-au marcat existenta prin simplul fapt ca i-am intalnit: fara a face ceva extraordinar, fara a ma ajuta, in vreun fel "altfel", doar fiind asa cum sunt;
ANA, este unul dintre acestia; ne cunoastem din facultate, ne vedem rar sau deloc, fiindca si-a gasit fericirea la celalalt capat al tarii, o prezenta fermecatoare, empatica pana la uimire, am regasit-o de fiecare data, dupa fiecare "pauza" a relatiei noastre, la fel de proaspata, indragostita( de viata si nu numai), frumoasa;
de fapt, voiam sa scriu despre ceea ce fac in prezent, Ana si sotul ei: FOTOGRAFIE, pentru diverse evenimente; pe mine m-au convins fotografiile si site-ul lor, cuvintele sunt de prisos, cred- ramane de vazut la ce eveniment am sa-i chem, sa imortalizeze oameni, emotii, clipe...

site-ul lor: www.solutiata.ro

17 august 2009

CARTEA MIRONEI

Incet, incet, biblioteca mea capata forma si fond…am cartile de la Jurnalul, le astept pe celelalte comandate, vor veni in scurt timp…incet, incet, imi fac timp de citit, redescopar placerea noptilor dedicate lecturii….

Astazi, despre Cartea Mironei, Cella Serghi….(ma regasesc intr-un fel aparte, in fiecare din personajele Cellei Serghi, am mai spus-o, in zbuciumul, cautarea si tumultul cu care se deapana viata lor…)


“voiam sa scriu o singura carte, cu o singura viata, a mea.”

Cartea Mironei este o carte despre viata, despre dragoste si razboi, despre devenire, despre regasire…pana la un punct, imi aminteste de Diana Slavu, din Panza de paianjen, tanara, frumoasa, inteligenta, sensibila, cautand dragostea…
Dincolo de asemanari, Mirona apartine unei familii instarite, pleaca la Paris sa studieze, il intalneste pe Stefan, un barbat cu 20 ani mai in varsta, fermecator, dar insurat, de care se indragosteste si pe care il idealizeaza ani de-a randul, timp in care distanta, razboiul, casnicia lui, ii despart; la Paris, are drept prieteni personaje puternice, eroi, oameni drepti, generosi, capabili de sacrificii inumane, fata de care preocuparea ei perpetua, declarata, ca “ scrie un roman” pare puerila, lipsita de implicare, in afara timpurilor in care traieste;

Intoarsa in tara, dupa ani de asteptari zadarnice si umilinte, realizeaza ca Stefan nu se poate desprinde de tiranica lui sotie, si il vede cu alti ochi: ”conventional, infatuat si gaunos, un leu de circ, dresat, ascultator ca un catel”

Idealista, crezand pana la capat in destinul ei de scriitoare, Mirona se transforma si “creste” odata cu prefacerile istorice ale epocii sale, narator si personaj, in acelasi timp, sensibila, dar fin observator, devine o emblema, un model al devenirii femeii, de la “orbire”, la constiinta valorii de sine si a dragostei veritabile…


Cateva fragmente….

mi-era dor de iubire…un dor vechi si cumplit…si poate o veche teama de a trece prin viata fara sa traiesc, fara s-o fi trait! Mangaieri, sarutari, cuvinte bune si dulci, ca miezul de paine calda, cuvinte patrunzatoare, rascolitoare, ca parfumul tuberozelor; ma incredintam iar ca fericirea exista. Era fragila clipa….”

“voiam altadata sa traiesc in fiecare din picaturile ei, sa fiu nepasatoare ca ploaia. Dar asta nu se mai poate, ploaia trebuie sa traiasca prin mine.”

“ocrotirea lui mi-a fost haina. Dragostea lui mi-a fost adapost….mi se pare ca am fost bolnava. Sau poate a fost un somn lung, cu vise chinuitoare. M-am hranit numai din amintirea unor zile trecute, din nadejdi a caror singura seva erau febra, visul, inchipuirea mea….”

“- il iubesti?
- l-am iubit, aveam 19 ani si-mi asteptam eroul, cand l-am intalnit, mi s-a parut superb, primejdios si mandru…
- esti sigura ca ti-a trecut?
- Ai dreptate sa vorbesti ca de o boala. Parca am fost intoxicate, cred ca mediul in care am trait, familia si o anume literature m-au otravit in doze mici, as aca sa vad ca prin ceata. Imi placea tot ce era incert, nebulos. Ani de zile am trait, am gandit si am iubit in ceata….niciodata n-am simtit pamantul atat de aproape. Se lumineaza cerul, sau mi se pare?!”

7 august 2009

s-a stins Tatiana Stepa

a murit Tatiana Stepa...
Dumnezeu s-o odihneasca...condoleante familiei...

3 august 2009

Dincolo de orice vama....


dincolo de orice vama....e muzica buna, hrana pentru suflet, Folk You, Vama Veche, marea sarata si linistea din suflet....

m-am indragostit. de mare. de soare. de nisipul fierbinte si strazile inguste din Vama Veche. mi-am incarcat sufletul cu energie pozitiva pentru un an de zile, am fost in al noulea cer ascultand IRIS, GHEORGHE ZAMFIR, TATIANA STEPA, MARIA GHEORGHIU,DUCU BERTZI....si ceilalti, pe care nu i-am retinut...am stat ziua si noaptea intreaga pe nisip, am cantat, am plans de fericire...a fost primul Folk You...nu pot sa cred cat am pierdut in toti acesti ani...nu pot sa cred cata frumuseste si libertate este in Vama....ma simt purificata, plina, linistita, fericita.... am fost atat de aproape de Ducu Bertzi si a lui Floare de colt...

ironia sortii??? iulian si mihaela erau si ei acolo, am zambit privindu-i, am zambit pentru ca lumea mea e asa mica....si nu mai incape pic de minciuna in ea...se intoarce azi acasa, zice el....si e asa iritat, ca a fost "descoperit" odata in plus...copilarii...am zambit, oricum... nu ma mai pot ajunge nici minciunile, nici povestile, nici jocurile parsive....

sunt multe de spus, dar atat de putine cuvinte.....am vazut f multa mizerie, am strans, dimineata, peturi si pahare, sticle lasate de cei care au fost la concert...nu-mi venea sa cred cata mizerie au putut lasa in urma....

am facut baie in mare cat pentru toti anii din urma...am zis ca m-am indragostit de mare?! am mancat f bine la "Garsoniera", o salut pe Roza, o fata frumoasa cu ochi superbi....

am simtit ca traiesc...si totusi, exista iubire.....





si totusi exista iubire!- tatiana stepa
Asculta mai multe audio Diverse