22 aprilie 2009

Hristos a inviat !!!

Hristos a inviat !!! dragoste,

lumina, liniste si impliniri, va doresc tuturor celor ce ma vizitati si celor carora nu am apucat sa le raspund la sms sau mail...


am luat pauza de blog de Paste, desi ar fi fost poate mai binevenita in post....
dar am avut un motiv intemeiat...am stat departe de calculator, departe de cei 4 pereti, la aer liber, in soare si mangaiata de vant...pe iarba verde, intre flori salbatice....in liniste si zambet de copil inocent, bucurandu-se de tot ce o inconjoara....mi-am umplut plamanii de aer curat, sufletul de speranta si liniste, in mare masura....am stat departe de intrigi, razbunari si reprosuri, telefoane de verificare, bautura si chefuri nebune....

exceptie a facut ziua de ieri, cand "el" a mai avut ceva rabufniri, nemultumiri, frustrari....pe langa mahmureala, m-a frapat iritarea, agitatia si, de ce nu, neefericirea lui.....culmea, sau poate tocmai de asta, a petrecut Pastele alaturi de "ea" :).....cine stie, poate o fi revenit la ganduri mai bune sau pur si simplu isi urmareste scopurile sau poate chiar nu stie ce vrea....treaba lui....

am simtit Invierea la fel ca in copilarie, cand imi lacrimau ochii de lumina sfanta a lumanarilor...cand stateam cu urechile ciulite si nu respiram ascultand bataia preotului cu crucea in usa si spunand "Deschideti portile, sa intre Imparatul Slavei".... a fost infiorator...intr-un loc minunat, in mijlocul codrilor, linistea singurul stapan si cantarile inaltatoare "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand..."

dupa atatia ani, in care Pastele a fost doar prilej de chef, mancat, baut, sau plans, anul acesta a fost prilej de sarbatoare, de liniste, de intelegere... multumesc celor care mi-au stat aproape....Dumnezeu face minuni, sper si pentru noi....pozele, zilele astea....
iar astazi....adica acum....ma doare-n piept, imi tremura stomacul, dar cred ca am facut un lucru bun....poate ultimul act al telenovelei acesteia...nu am inteles niciodata de ce el, om la 32 ani, nu le-a spus parintilor lui, ca suntem divortati si despartiti de 1 an de zile....adica, un an, nu 1 luna, 2, 3.....teama, comoditate, ganduri ascunse, lasitate ?! cine stie....a trecut cu vederea toate rugamintile, nu a ascultat nici un argument, a depasit toate termenele pe care si le-a stabilit sau i le-am stabilit eu....

asa ca astazi am facut-o eu....greu a fost, dar trebuie sa stie, nu vad rostul acestor ascunzisuri...la 32 ani, nu cred ca are nevoie de atata protectie, pana la urma, nu e sfarsitul lumii...asa cred ca e corect, ma simt impacata cu decizia luata....ii respect si vreau sa am o relatie normala cu ei, atat cat se poate...si sunt convinsa ca va fi bine !!!


Paganini - Violin sonata no6
Asculta mai multe audio Muzica »

Un comentariu:

  1. Ma bucur ca ai avut un Paste linistit si luminos. Cat despre decizia ta, cred ca ai facut bine. Da, chiar dupa 30 de ani, ei raman niste copii mari. Lasitate, comoditate, dorinta de a evita orice discutie in contradictoriu, un pic de egoism si mult altele...

    RăspundețiȘtergere