3 martie 2009

sonet

Sunt ani la mijloc si-nca multi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlniram,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubiram,
Minune cu ochi mari si mâna rece.

O, vina iar! Cuvinte dulci inspira-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei ma lasa a petrece
Si cânturi noua smulge tu din lira-mi.

Tu nici nu stii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linisteste,
Ca rasarirea stelei în tacere;

Iar când te vad zâmbind copilareste,
Se stinge-atunci o viata de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creste

(Mihai Eminescu, Sonet)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu