24 februarie 2009

scrisoare de dragoste

Scrisoare de dragoste, de Mihail Drumes este urmatoarea carte pe care o voi citi...pentru simplu motiv ca m-a cucerit stilul lui, din Invitatie la Vals...si pentru ca (simpla coincidenta?) a venit intr-un moment in care aveam nevoie sa citesc, sa simt, sa ma razvratesc, sa simt ca traiesc.... sa iert si sa incetez sa mai caut raspunsuri, atat de evidente...am nevoie de pasiune, asa cum am nevoie de liniste, am nevoie de dragoste, asa cum am nevoie de cafea dis de dimineata, sa ma trezesc la viata, sa pot zambi...

e o zi ciudata astazi....e marti, dar ma simt linistita, impacata cu alegerile pe care le-am facut de-a lungul timpului, mai putin cu mijloacele folosite, dar din greseli invatam, sau ar trebui....

va invit la lectura...va invit sa cititi, poezie, proza, eseu sau ce o fi, indiferent carui scop foloseste...limpezeste mintea, imbata sufletul si atata simturile... cartile ne fac viata mai frumoasa, uitasem asta, atata timp...

"Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea."

" Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă "

"Ca să rămână în inima mea, trebuie să fie dorită, dar cum se poate să doreşti pe cineva care nu mai are ce să-ţi ofere pentru bunul motiv că ţi-a oferit totul?"

" Totul s-a sfirşit: nu-mi rămine decit să mă sinucid. Sint ferm convins că orice aş face de aici inainte nu rezolv nimic. Aşa că,neavind incotro, mă văd silit să-mi plec steagul in faţa morţii.
Sinuciderea se dovedeşte a fi un imperativ peste inţelegerea şi voinţa mea, un imperativ aş zice organic ― impotriva căuia orice rezistenţăpare lipsităde sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; in mine e viu numai un singur gind: acela de a muri. In faţa lui,celelalte ginduri au amuţit, paralizate de infricoşta lui atotputernicie. Niciodatăn-a fost in mintea mea atita rinduială cuminte, pentru că nu mi s-a intimplat să făptuiesc ceva cu acordul atit de unanim al gindurilor. Mereu m-am izbit de impotriviri dirze sau in cel mai bun caz de indoieli, reticenţa sau ezitări...
Ce s-a intimplat? Piaza rea, care m-a plăcut din leagă, sădind in mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tarziu? Sau eu insumi mi-am creat orbeşte, de-a lungul anilor, situaţile nefaste care m-au imbrincit in coasta morţi?Nu şiu, nu-mi dau seama... Ceea ce ştiu e că mina destinului a aruncat cu o savantă preciziune, un laţ care mi s-a strins concentric in jurul gitului, şi simt cum mă sugrumă.

Dar de-acum incolo, ce-mi pasă? Navighez pe apele resemnării şi ştiu foarte bine incotro mă duce corabia neagră""

citate din Invitatie la vals

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu