13 februarie 2009

invitatie la vals

am intrat astazi stinghera intr-o librarie, sa caut un cadou, fara semnificatie, dar cu dedicatie...si am gasit muuulte carti extraordinare, din alea multe pe care mi le doresc in biblioteca, parca complotand toate sa le iau acasa...si nici macar nu aveam prea multi bani in buzunar...mi-am trecut mana peste copertile reci, cartonate, de piele, colorate sau negre, cu regret si cu inima stransa...
m-am intors la birou si am imprumutat bani de la o colega...nu puteam sa le las acolo, oricum nu puteam sa le cumpar pe toate...am luat "
Invitatie la vals" de Mihail Drumes...

abia astept sa o citesc...am spicuit cateva randuri...

"Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacri­fici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am rîvnit totul de la tine pentru că îţi dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decît mine nu puteam să-ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam, de unde să ştiu că iubirea dintre două fiinţe nu e egală, că balanţa atîrnă cînd într-o parte, cînd într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atîrna în favoarea ta, lanţurile cu care mă încătuşai erau mai puternice decît ale mele. De ce te-am judecat luîndu-mă pe mine drept unitate de măsură? Bărbatul, datorită se vede eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrînd rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe cînd noi, femeile, cînd iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încît nu ne rămîne decît umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catas­trofală."

"ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si maguliri si dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal...de ce?...ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cand ele, prinse, se agatau de gatul meu, implorandu-ma, tanguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declasa urgia: le umileam, calcandu-le orice mandrie in picioare si decretam ca hotararea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu de ce, dar ma iubeau parca mai mult dupa aceea"


lectura placuta!

citat de aici

2 comentarii: