18 februarie 2009

de-ale mele

ma simt bine, la sfarsitul acestei zile ... a fost o zi simpla, fara succese sau esecuri, fara alergatura, zi de birou, curatenie, si dedicata mai mult sufletului...am mers la Savinesti din nou, la parintele Munteanu, din pacate nu l-am gasit acolo...m-am linistit insa, ca de fiecare data cand merg acolo( poze aici ), am spus o rugaciune, si m-am intors acasa....

m-am intalnit insa cu 2 oameni cu care n-am mai stat de vorba de ani de zile...in liceu faceam naveta cu trenul, eram 3, eu si 2 baieti, Claudiu (Dumnezeu sa-l ierte, a plecat prea devreme dintre noi, unul din cei mai extraordinari oameni pe care i-am cunoscut in viata mea) si Costel, cu care m-am intalnit astazi....a zis ca nu ne-am mai vazut de 10 ani... am schimbat cateva vorbe, a fost ciudat, nu mai aveam suiecte comune, ne-am "informat" despre starea actula, fiecare si a plecat fiecare pe drumul lui....vazandu-l insa, mi-au revenit in minte amintirile legate de Claudiu.

cel de-al doilea, gi..., nasul meu de cununie cu care nu am mai stat de povesti de 2 ani jumate, de la botezul Ioanei (motive subiective, dar ale altora si de concurenta intre firmele noastre...), m-a dus cu masina in oras....l-am regasit neschimbat, vesel, spiritual, mi-a povestit despre accidentul pe care l-a avut cu ceva vreme in urma, de copii, de planuri, ne-a invitat pe la ei...mi-e dor de copiii lui, nu i-am vazut de 2 ani.....

trec anii, peste noi, ii vedem in pruncii de langa noi...

ma simt linistita, incerc sa ma impac cu oamenii si starea de lucruri din jurul meu...sa nu ma mai invinovatesc pentru nefericirile altora, sa nu ma mai enervez din cauza "interferentelor" cu altii, sa nu mai captez energiile negative, fie ca vin direct sau prin telefon....simt ca va fi si bine, mai devreme sau mai tarziu....

citeam pe blog la flore ca atunci "CAND ITI DORESTI CEVA CU ADEVARAT , TOT UNIVERSUL CONSPIRA.PENTRU CA TU SA OBTII CEEA CE ITI DORESTI ! "...nu pot sa nu ma intreb, ce se intampla atunci cand 2 sau mai multi oameni isi doresc acelasi lucru/persoana...? cine castiga? cine suporta mai multe suturi? cine e mai perseverent, mai tolerant, care iarta totul si accepta orice? cine renunta sa lupte, atunci cand lupta e cu morile de vant? cine loveste in stanga si-n dreapta si calca totul in picoare, pentru dragostea/persoana/avutul sau ???



Tudor Gheorghe - minciuni
Asculta mai multe audio Muzica »

7 comentarii:

  1. Nu mai stiu raspunsul la nici una din intrebarile tale. Stiu insa altceva. Ca nu putem schimba oameni. Nu putem sa-i convingem sa faca ceva anume, ceva ce e corect, moral, cinstit conform grilei noastre de valori. Pentru ca noi, spre deosebire ce cealalta, am respectat toate regulile. Am cedat mereu. Si, peste toate, am iubit cel mai mult.
    Nimeni nu are puterea de a schimba, nici macar cealalta. Asa ca alegerea, indiferent daca ne umple sufletul de fericire sau ne lasa fara viata, o face el. Pana la urma, va face exact ceea ce vrea. Noi putem sa facem...tot ce sta in puterea noastra, sau mai mult, cum ne e felul. Dar atat.

    RăspundețiȘtergere
  2. buna dimineata, anda...alegerea o face el, in ce il priveste...eu mi-am facut alegerile mele, si ma straduiesc sa merg pe linia dreapta, chiar daca ma mai aleg si cu vanatai....si oamenii nu se schimba, ai dreptate....

    azi dimineata la 5 m-a sunat, era vesel, venea de la baut, jucase carti si castigand, nu avea cu cine sa-si imparta satisfactia...canta, striga, voia sa bea si nu avea cu cine...m-a amuzat...intr-o vreme, cand stateam impreuna si mergea la chefuri, cand se intorcea, o suna pe ea :)... s-a intors roata? cine stie...o sa vedem...cert e ca mie mi-e bine, cu sau fara intrebari...

    ganduri bune!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, probabil ca reteta e sa reusesti nu astepti nimic si sa ai forta de a-ti vedea de viata ta.
    Mie mi-e dor de vremea in care primeam ceva, chiar daca in ochii celorlalti parea ca doar eu dau, prea mult, iar eu le spuneam ca sunt feluri si feluri de a iubi. Chiar daca stiam ca s-o putea si mai bine sau altfel. Era alegerea mea.
    Acum el a plecat si incep sa ma gandesc ca poate, cumva, as fi putut sa ma crut de ceea ce traiesc acum. Dar tare ma tem ca si a doua oara (de fapt, a treia) as fi ales la fel.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iubirea este cea care invinge mereu! "Cand doi sau mai multi isi doresc aceeasi persoana?"De multe ori ceea ce ne leaga cu un om(suferinta,cheltuielile comune, aventura,atractia, distractia)niste amintiri care ne-au construit ca oameni, e confundat cu un sentiment atat de pur. Dumnezeu stie ce e in sufletele noastre, si mai mult atunci cand iubim Dumnezeu e in sufletele noastre.Intotdeauna, inconstient ne indreptam catre iubire, asteptam sa fim iubiti, speram ca cel pe care-l iubim sa deschida ochii si sa priveasca in sufletul nostru, sa ne recunoasca,dincolo de corp, dincolo de nume/renume.Atata timp cat suntem sinceri, in ciuda stangaciei noastre, si iubirea e in noi,suntem invingatori.Nu trebuie sa ne gandim ca suntem calcati in picioare..de altii care sunt preferati in locul nostru, sau de cel care face alegerea.Adevarul iese la iveala,chiar daca mai tarziu.Cateodata ma rog ca timpul sa aiba rabdare cu noi.

    RăspundețiȘtergere
  5. anonimule, bine ai venit!
    vorbesti ca o fosta prietena :)
    nu sunt de acord ca iubirea invinge mereu, poate ca principiu, ca idee, te poti simti "invingator" ca iubesti...puritatea insa este a ingerilor si a lui Dumnezeu, adevarul, sinceritatea, totul e relativ: adevarul tau poate sa nu coincida cu al lui sau al ei...

    iubind, suntem mai buni, cu siguranta...si speranta capata cote absurde uneori..."obiectul" dragostei noastre este zugravit in culori frumoase si are imaginea pe care dragostea i-o da...atunci cand dragostea dispare, s-ar putea sa il vedem asa cum este, un simplu om( sa citesti Stendahl, despre cristalizarea iubirii)

    nu trebuie sa ne lasam calcati in picioare, umiliti, jigniti...de ce? pentru ca dragostea toate le iarta? spune-mi te rog, ce loc ocupa demnitatea de om, dreptul de fi tratat cu respect de ceilalti, in ierarhia valorilor tale?!

    poate gresesc eu...sau poate ca am vazut/auzit/trait prea multe...daca ai citit in urma, vezi ca scriu despre situatii concrete...si mi s-a demonstrat ca adevarul chiar iese la iveala, iar cei care sustin sus si tare ca sunt posesori ai adevarului,au un interes sau e departe de a fi asa...
    mai vorbim, daca stai pe aproape...sa vedem daca teoria e la fel de buna ca realitatea :)

    RăspundețiȘtergere
  6. dragostea este un sentiment unic, cu siguranta...dar se manifesta prin diverse "forme" sau nu se manifesta deloc...relatia cu celalalt include si amintiri comune si atractie(sine qua non, parerea mea),dorinta, lucruri impartasite si impartite, planuri de viitor sau nu, de la caz la caz,interactiunea cu cei din jur...pentru ca pana la urma, eu cel putin, imi doresc si sa am o relatie cu cel pe care il iubesc, nu doar sa iubesc, indiferent de atitudinea/actiunile/sentimentele lui...

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu am citit situatiile concrete la care faci referire.Din pacate nu sunt un cititor fidel al acestui blog, dar sper ca timpul sa-mi permita, sa explorez si alte articole.Profit de ocazie prin a mentiona ca exprimarea deschisa din fragmentele peste care am aruncat o privire,m-a incurajat sa-mi expun parerea. Din impulsivitate, ideile mele sunt cu referire la propriile trairi.Cuvintele-mi sunt la granita dintre absolut si relativ,iar semnificatia lor depinde de experientele, filosofia si silogismul fiecaruia.Voi incerca sa raman pe aproape..in speranta unei relationari fructuoase. Sper ca problemele de viata care ridica atatea semne de intrebare sa intalneasca si opinii comune;iar in privinta celor diferite sau interpretative, sa fim deschisi nu in a le accepta ci prin a lua cunostinta de ele. Cu amicitie!

    RăspundețiȘtergere