27 februarie 2009

27 februarie

27 februarie 2002

intr-o seara geroasa, am primit un mesaj, intr-o sticla(asta-mi aduce mereu aminte de filmul "Message in a bottle"), fara preaviz, fara sa stiu ceva, fara sa am timp sa ma "pregatesc" sufleteste...dar m-am descurcat, am stiut raspunsul la intrebarea-cheie :)

""insemni foarte mult (poate chiar TOTUL) pentru mine, TE IUBESC MULT si...m-am gandit:ce-ar fi sa "imbatranim" impreuna?!? VREI SA FII SOTIA MEA? """"

25 februarie 2009

de ce...


de ce nu pot sa renunt...?

pentru ca intre noi exista o legatura dincolo de ratiune si de vointa fiecaruia
pentru ca ne cunoastem de o viata, aproape si ne completam reciproc
pentru ca impreuna, am trecut peste obstacole de inimaginat
pentru ca imi place umorul fin, pofta de viata si aparenta inocenta, felul lui de a fi, ochii albastri, mainile calde
pentru ca mai cred in iertare si in a doua sansa
pentru ca dincolo de vorbe, exista ceva, in fiecare gest, in fiecare privire, in fiecare zambet...

24 februarie 2009

fiindca e Dragobete...va spun La multi ani...
celor ce iubiti...sa fiti fericiti
celor ce urati...sa iubiti
celor ce suferiti...sa va vindecati
celor ce plangeti....sa zambiti
celor ce zambiti...sa fiti fericiti...

si LA MULTI ANI, draga mea PAPA BEAR!!!

scrisoare de dragoste

Scrisoare de dragoste, de Mihail Drumes este urmatoarea carte pe care o voi citi...pentru simplu motiv ca m-a cucerit stilul lui, din Invitatie la Vals...si pentru ca (simpla coincidenta?) a venit intr-un moment in care aveam nevoie sa citesc, sa simt, sa ma razvratesc, sa simt ca traiesc.... sa iert si sa incetez sa mai caut raspunsuri, atat de evidente...am nevoie de pasiune, asa cum am nevoie de liniste, am nevoie de dragoste, asa cum am nevoie de cafea dis de dimineata, sa ma trezesc la viata, sa pot zambi...

e o zi ciudata astazi....e marti, dar ma simt linistita, impacata cu alegerile pe care le-am facut de-a lungul timpului, mai putin cu mijloacele folosite, dar din greseli invatam, sau ar trebui....

va invit la lectura...va invit sa cititi, poezie, proza, eseu sau ce o fi, indiferent carui scop foloseste...limpezeste mintea, imbata sufletul si atata simturile... cartile ne fac viata mai frumoasa, uitasem asta, atata timp...

"Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea."

" Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă "

"Ca să rămână în inima mea, trebuie să fie dorită, dar cum se poate să doreşti pe cineva care nu mai are ce să-ţi ofere pentru bunul motiv că ţi-a oferit totul?"

" Totul s-a sfirşit: nu-mi rămine decit să mă sinucid. Sint ferm convins că orice aş face de aici inainte nu rezolv nimic. Aşa că,neavind incotro, mă văd silit să-mi plec steagul in faţa morţii.
Sinuciderea se dovedeşte a fi un imperativ peste inţelegerea şi voinţa mea, un imperativ aş zice organic ― impotriva căuia orice rezistenţăpare lipsităde sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; in mine e viu numai un singur gind: acela de a muri. In faţa lui,celelalte ginduri au amuţit, paralizate de infricoşta lui atotputernicie. Niciodatăn-a fost in mintea mea atita rinduială cuminte, pentru că nu mi s-a intimplat să făptuiesc ceva cu acordul atit de unanim al gindurilor. Mereu m-am izbit de impotriviri dirze sau in cel mai bun caz de indoieli, reticenţa sau ezitări...
Ce s-a intimplat? Piaza rea, care m-a plăcut din leagă, sădind in mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tarziu? Sau eu insumi mi-am creat orbeşte, de-a lungul anilor, situaţile nefaste care m-au imbrincit in coasta morţi?Nu şiu, nu-mi dau seama... Ceea ce ştiu e că mina destinului a aruncat cu o savantă preciziune, un laţ care mi s-a strins concentric in jurul gitului, şi simt cum mă sugrumă.

Dar de-acum incolo, ce-mi pasă? Navighez pe apele resemnării şi ştiu foarte bine incotro mă duce corabia neagră""

citate din Invitatie la vals

23 februarie 2009

"lacatele din noi se deschid cu o lacrima"

Ducu Bertzi - S-asa-mi vine cateodata
Asculta mai multe audio Muzica »

Ion Minulescu - Romanta inimii

Inima - ciutura sparta
Cui mai duci apa la poarta,
Daca nimeni nu mai trece
Sa-ti soarba din apa rece
Apa buna de descîntec
De la ochi pîna la pîntec ?...

Inima -- ciutura goala
Cine te spoi cu smoala
Si te-ascunse în ograda,
Nimeni sa nu te mai vada,
Ca sa-ti mai cersasca apa
Cînd de sete gura-i crapa ?

Inima -- ciutura mea --
Da-mi sa beau, dar altceva,
C-apa rece ti-au golit-o
Toti cei care ti-au sorbit-o !...
Da-mi ce mi-ai pastrat doar mie --
Da-mi un strop de apa vie !...

opusul dragostei nu e ura

...se invarte cercul...si noi ne invartim in cerc....nu evoluam, dimpotriva uneori...gresesc, ca imi pasa....gresesc, ca inca mai cred in adevar si ca ma folosesc de el....adevarul este asa cum e, stramb, drept, crud, dureros sau alunecos, dupa caz....dar prin natura lui, nu poate fi folosit...adevarul ESTE sau nu....
eu am gresit...folosindu-l....

am mai zis...cred in liberul albitru, in alegerea fiecaruia din noi...de a fi fericit, de a fi liber, de a suferi sau de a-si bate joc de propria viata.....am crezut ca pot sa schimb ceva, in felul lui comod de a fi si arogant, am crezut ca pot sa o ajut sa vada mai mult decat dragostea oarba( desi nu mi-a cerut, decat sa o las in pace)

si recunosc, am gresit... si stiu ca n-am sa o mai fac, din motive simple: fiecare cu viata lui !!!

pe de alta parte....nu-mi place sa fiu amenintata !!!
si nu-mi place sa fie amenintat puiul meu,singurul inocent in toata povestea asta

pacatele mele exista...si nu m-am considerat fara greseala si nu am aruncat piatra niciodata !!!

dar cand sunt amenintata...ma apar, sau nu...in cazul acesta, aleg sa nu....pentru ca nimic din ce am simtit, am spus sau am scris, nu e minciuna ... si nu rasund pentru asta decat in fata lui Dumnezeu si a constiintei mele....nu a politiei sau a satului....

mi s-a spus deja ca tot ce am scris aici, este salvat si pastrat, ca si arma...ok, este alegerea ei!

alegerea mea este sa-mi vad de viata mea, sa nu dau curs amenintarilor si sa continui acest razboi stupid care deja a depasit orice limita...este viata mea...si am ales sa o traiesc...

iubim....in alta parte

""Iubim locurile pe unde trecem şi pe care poate le vom lăsa pentru totdeauna în urmă, iubim clipele ştiind că nu se vor mai întoarce, ne iubim părinţi, prieteni, amoruri, copii, omul de lângă noi, idolii, dascălii, ne iubim pe noi. Şi totuşi, rămânem adesea fără iubiri, ca şi cum ele s-ar duce, uneori ar muri, s-ar îngropa pur şi simplu, sau ar dispărea precum iluziile, visele.

Iubim în joacă sau iubim sfânt, pasional sau tandru, cu voluptate sau molcom, în neştire, în taină, sau posesiv, devorant, făţiş, expus, iubim sacru, iubim cu disperare, iubim cu atâta devotament uneori, iubim parşiv şi şantajist alteori, iubim de nu se poate, iubim imposibil de cele mai multe ori.

Iubim până când nu mai ştim ce este iubirea, plângând sau râzând în hohote, iubim cu teamă sau cu groază, iubim în solitudine, iubim în şoaptă. Câteodată cu supunere, alteori înstăpânindu-l pe celălalt de parcă ar fi regatul nostru.

Iubim feciorelnic şi curat, iubim nuanţat sau în alb-negru, iubim duios şi gingaş, iar alteori furtunos, sau cu neputinţă.

Iubim prea departe, o iubire apusă, o iubire smulsă, aparent uitată, rămasă în noi, în tainele noastre, deşi trecem pe alte străzi, pe altă bancă ne aşezăm, primim alte săruturi, facem în bune dimineţi altă dragoste, creştem acest copil, păstrăm un temei şi un legământ... Ochii uneori ne rămân căutând nu se mai ştie unde, de când, în cu totul altă parte.

Iubim. Mereu. Şi mereu în altă parte""

my baby you

dimineata, am lasat-o pe printesa dormind, ca un inger, senina si cu o mana protectoare pe Thomas, membru de seama al familiei ursuletilor...am stat aproape 2 zile departe de ea si azi m-am gandit toata ziua la ea, ce face, oare a mancat, a fost in parc...si am gasit si un (alt) blog al doamnei Ada, in care ne spune povestea celor 1001 nopti...

"Cred sincer ca mamelor li se schimba irevocabil chimia creierelor. Am supravietuit celor o mie si una de nopti! Am supravietuit disperarii ca-mi va muri copilul in somn in primele trei luni de viata, am reusit sa depasesc isteria alaptatului si pe cea a diversificarii alimentatiei, am reusit sa ma intorc la serviciu si sa ma despart de ea in fiecare zi, am putut sa-mi desclestez mainile de pe gardul gradinitei, am avut curajul sa o las sa circule prin Bucuresti fara mine. Am reusit sa accept ideea ca sunt momente in care nu ma vrea langa ea si momente in care doar pe mine ma doreste."
te iubesc, pui mic si drag...


my baby you
Asculta mai multe audio Muzica »

poezia de luni

Celei care pleacă

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York

Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată....
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

22 februarie 2009

the after party

evident ca-s moarta de oboseala, doar nu mai am 20 ani...si pe langa asta, am avut parte si de un weekend palpitant :)

petrecerea a fost ok, intima, am fost doar 5 oameni, dar cu energie si chef cat pt tot blocul(nu vreau sa ma gandesc la bietii vecini,cum or fi dormit...),de la 5 seara pana in seara asta cand am ajuns acasa...

am dansat cat pt un an...muzica buna buna, mancare multa, bautura, voie buna, doar 2 ore de somn, in 24 ore... asa ca nu ma pot plange de nimic :)...


Ce-am fost cândva azi nu mai sânt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu
-Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit...

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am şi uitat -
Un titlu de volum nescris...
Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul...
Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...
( cantecul unui om, Ion Minulescu)

revin cu poze...acum nu vreau decat sa dorm. noapte buna!

20 februarie 2009

de weekend

si fiindca repede a trecut saptamana asta....ma bucur ca vine weekendul, m-am cam saturat de iarna, frig, viscol si umezeala....vreau sa stau la caldurica, sa beau o cana de vin fiert sau de ceai, si sa ascult muzica buna...

si fiindca este ziua cumnatei mele...LA MULTI ANI !


Sunt vagabondul vietii mele
Asculta mai multe audio Muzica »


sa aveti weekend placut si caldura in suflete !!!

despre iubire- perspective

citeam ce mi-a scris un anonim si mi-a venit in minte un citat din Epistola catre Corinteni a apostolului Pavel...
"CAPITOLUL 13 Dragostea şi bunurile ei.

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea"

si fiindca am pomenit de Stendahl, am sa citez si din a lui "despre iubire"

"Din punct de vedere psihologic, iubirea ia naştere printr-un fenomen de ”cristalizare” care a fost descris de Stendhal şi care este analizat ca o fixaţie progresivă a bucuriei pe care ne-o procură relaţiile cu o persoană determinată ; Stendhal opune iubirea adevarată ” loviturii de fulger”, care cel mai adesea este destinată să dispară tot atât de repede pe cât a venit.

Iubirea nu se naşte din senin, ci în urma interacţiunii dintre două persoane. În procesul interacţiunii, persoanele se îndreaptă una spre cealaltă cu anumite ipoteze în ceea ce priveşte atracţia şi modul în care fiecare o percepe pe cealaltă. Există o legatură inversă care animă cuplul interpersonal. Atracţia unei persoane pentru altă persoană variază în funcţie de percepţia pe care primul o are faţă de celălalt, percepţia atracţiei celuilalt în raport cu el. Relaţia de atracţie reciprocă este constantă în iubire. Cel ales este perceput ca un individ care oferă de asemenea atracţie.

Capacitatea partenerilor de a se adapta unul celuilat, ca într-un dans, interacţiunea optimă depinde de corectitudinea cu care fiecare percepe şi evaluează modul cum apare în ochii celuilalt. Rezultă astfel un ciclu de procese: interacţiune, modificarea partenerului, perceperea modificării, adaptarea la modificare, implicarea în relaţie. Iubirea ca relaţie interpersonală cuprinde:sentimente, convingeri, reguli, motivaţii, valori, comportamente. Iubirea este o trăire foarte complexă ce apare şi este întreţinută prin interacţiunea şi ajustarea continuă a persoanelor implicate în actul interpersonal al iubirii. Pentru ca iubirea să fie un act de durată, este necesar ca actorii care formează cuplul iubirii să se cunoască profund, să cunoasca evenimentele în mod continuu şi să aibă capacitatea de a transpatrunde personalitatea partenerului prin a conştientiza sistemul cunoştinţelor celuilalt."

"Iubirea, asemenea prieteniei apropiate include:
1. Plăcerea reciprocă dintre parteneri
2. Acceptarea
3. Încrederea
4. Respectul
5. Ajutorul reciproc
6. Confidenţa
7. Întelegerea
8. Spontaneitatea (Keith Davis)"

"În iubire eşti mereu egalul celui iubit, de aceea iubirea este o eminentă şcoală a demnităţii."
(Horia Roman Patapievici)

si..gata cu citatele :) sa fiti iubiti si respectati!

18 februarie 2009

de-ale mele

ma simt bine, la sfarsitul acestei zile ... a fost o zi simpla, fara succese sau esecuri, fara alergatura, zi de birou, curatenie, si dedicata mai mult sufletului...am mers la Savinesti din nou, la parintele Munteanu, din pacate nu l-am gasit acolo...m-am linistit insa, ca de fiecare data cand merg acolo( poze aici ), am spus o rugaciune, si m-am intors acasa....

m-am intalnit insa cu 2 oameni cu care n-am mai stat de vorba de ani de zile...in liceu faceam naveta cu trenul, eram 3, eu si 2 baieti, Claudiu (Dumnezeu sa-l ierte, a plecat prea devreme dintre noi, unul din cei mai extraordinari oameni pe care i-am cunoscut in viata mea) si Costel, cu care m-am intalnit astazi....a zis ca nu ne-am mai vazut de 10 ani... am schimbat cateva vorbe, a fost ciudat, nu mai aveam suiecte comune, ne-am "informat" despre starea actula, fiecare si a plecat fiecare pe drumul lui....vazandu-l insa, mi-au revenit in minte amintirile legate de Claudiu.

cel de-al doilea, gi..., nasul meu de cununie cu care nu am mai stat de povesti de 2 ani jumate, de la botezul Ioanei (motive subiective, dar ale altora si de concurenta intre firmele noastre...), m-a dus cu masina in oras....l-am regasit neschimbat, vesel, spiritual, mi-a povestit despre accidentul pe care l-a avut cu ceva vreme in urma, de copii, de planuri, ne-a invitat pe la ei...mi-e dor de copiii lui, nu i-am vazut de 2 ani.....

trec anii, peste noi, ii vedem in pruncii de langa noi...

ma simt linistita, incerc sa ma impac cu oamenii si starea de lucruri din jurul meu...sa nu ma mai invinovatesc pentru nefericirile altora, sa nu ma mai enervez din cauza "interferentelor" cu altii, sa nu mai captez energiile negative, fie ca vin direct sau prin telefon....simt ca va fi si bine, mai devreme sau mai tarziu....

citeam pe blog la flore ca atunci "CAND ITI DORESTI CEVA CU ADEVARAT , TOT UNIVERSUL CONSPIRA.PENTRU CA TU SA OBTII CEEA CE ITI DORESTI ! "...nu pot sa nu ma intreb, ce se intampla atunci cand 2 sau mai multi oameni isi doresc acelasi lucru/persoana...? cine castiga? cine suporta mai multe suturi? cine e mai perseverent, mai tolerant, care iarta totul si accepta orice? cine renunta sa lupte, atunci cand lupta e cu morile de vant? cine loveste in stanga si-n dreapta si calca totul in picoare, pentru dragostea/persoana/avutul sau ???



Tudor Gheorghe - minciuni
Asculta mai multe audio Muzica »

16 februarie 2009

nu e de ajuns sa iubesti

Nu e de ajuns sa iubesti- Jacques Salome

Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta dragoste in mine,

Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este in acord cu darul iubirii primite.

Nu e de ajuns sa imi exprim dorintele,
trebuie de asemeneasa accept sa nu le impun.

Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc sau sa le amplific.

Nu e de ajuns sa o las sa creada ca vreau o relatie de cuplu
cand eu imi doresc doar sa ne intalnim.

Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.

Nu e de ajuns sa o las sa creadaca ma poate iubi,
daca mie mi-e teama de iubiresau mi-e frica sa devin dependent.


Nu e de ajuns sa ma las iubit
Daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.

Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting nevoile ei de ale mele.


Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad cand suntem impreuna.

Nu e de ajuns sa ii promit ziua de maine
daca nu sunt capabil sa traiesc in prezent.


Nu e de ajuns sa ii spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.


Nu e de ajuns sa ii spun: poti conta pe mine
daca eu sunt inca dependent.


Nu e de ajuns sa ii fiu fidel
daca simt ca nu imi sunt fidel mie insumi.


Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul de a spune toate acestea si mai multe
pentru a incepe sa construim impreuna dincolo de intalnire, o relatie plina de viata.


13 februarie 2009

invitatie la vals

am intrat astazi stinghera intr-o librarie, sa caut un cadou, fara semnificatie, dar cu dedicatie...si am gasit muuulte carti extraordinare, din alea multe pe care mi le doresc in biblioteca, parca complotand toate sa le iau acasa...si nici macar nu aveam prea multi bani in buzunar...mi-am trecut mana peste copertile reci, cartonate, de piele, colorate sau negre, cu regret si cu inima stransa...
m-am intors la birou si am imprumutat bani de la o colega...nu puteam sa le las acolo, oricum nu puteam sa le cumpar pe toate...am luat "
Invitatie la vals" de Mihail Drumes...

abia astept sa o citesc...am spicuit cateva randuri...

"Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacri­fici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am rîvnit totul de la tine pentru că îţi dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decît mine nu puteam să-ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam, de unde să ştiu că iubirea dintre două fiinţe nu e egală, că balanţa atîrnă cînd într-o parte, cînd într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atîrna în favoarea ta, lanţurile cu care mă încătuşai erau mai puternice decît ale mele. De ce te-am judecat luîndu-mă pe mine drept unitate de măsură? Bărbatul, datorită se vede eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrînd rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe cînd noi, femeile, cînd iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încît nu ne rămîne decît umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catas­trofală."

"ameteam iubitele cu juraminte, le copleseam cu atentii si maguliri si dupa ce-mi cedau, le paraseam brutal...de ce?...ei bine, voiam sa simt betia rara a vanitatii magulite, cand ele, prinse, se agatau de gatul meu, implorandu-ma, tanguindu-se sa nu le parasesc. Atunci se declasa urgia: le umileam, calcandu-le orice mandrie in picioare si decretam ca hotararea mea e nestramutata. Plecau ranite, mutilate si nu stiu de ce, dar ma iubeau parca mai mult dupa aceea"


lectura placuta!

citat de aici

12 februarie 2009

mereu ma ridic

ploua
si ninge
si bate vant de iarna
si totusi...

N-AI DEZMIERDA/RADU GYR

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti pana nu cazi
Cu fruntea greu, in pulberea amara,
Si daca n-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in lacrima de-aseara


10 februarie 2009

miercurea fara cuvinte



Irina propune rubrica "Miercurea fara cuvinte". Detalii gasiti pe blogul Irinei

la cafea



in dimineata aceasta la cafea, am citit poezii...nu stiu ce m-a "luat", dar am deschis prima carte ce mi-a cazut in mana, Opere Alese, Ion Minulescu si am rasfoit-o...am gasit o poezie si un citat, la intamplare, acolo s-a deschis...si intr-un fel, mi-a inseninat ziua asta de marti...

ROMANTA TROPICALA

Cand stiu ce-ai fost si cine esti
Nu-ti cer sa-mi juri ca ma iubesti…
Nu-ti cer nimic din ce-ai jurat
Celor care te-au blestemat
C-abia intrati in Paradis
Tu i-ai mintit
Si i-ai ucis
Pe toti la rand
Cu-acelasi biblic “fruct oprit”.
De ce?

Nu-ti cer sa-mi juri ca ma iubesti
Cand stiu ce-ai fost si cine esti
Un strop de scurta nebunie
Intr-un pahar de apa vie
Esti tot ce trebuie sa fii
Ce juri ca nu stii, desi stii
Si-atata tot
Mai mult n-as vrea
(Decat sa stii c-ai fost si-a mea)
Decat sa pieri din calea mea...

"Pluteste drept inainte si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati indrazneala…"( Regina Isabela catre Cristofor Columb)

7 februarie 2009

petrecere si nu numai



dupa petrecere...
pana la urma, am facut abstractie si ne-am vazut de treaba...desi n-a fost nimic programat, a fost super, cu oameni cu care n-am mai socializat de ani de zile, altii pe care nu i-am vazut niciodata....veselie, muzica buna, bautura fireste si o friptura delicioasa de caprioara....am jucat carti si am pierdut, ceea ce ar putea insemna ca am noroc in dragoste :)...am stat pana in zori iar acum, incerc sa ma pun pe picioare...
ma simt ciudat acolo....
........pana la urma, fiecare sufera cat, pentru cine si de ce considera ca merita...ma tin deoparte de conflicte, nu ma mai agit pentru adevar, ca fiecare il vede cu alti ochi.....atata timp cat nu am stabilit reguli, traim clipa, asa cum ni s-a tot recomandat, si ne bucuram de ceea ce avem, fiecare face ce vrea, asa cum spune el...eu sunt linistita, dorm bine noptile si nu mai ma lupt cu morile de vant....
si am mai gasit un articol, despre femei inselate si stima de sine; coincidenta? sau nu...
"Femeia inselata… cum s-ar putea simti? Mai putin femeie?! Poate ca da, poate ca nu! Unele femei dezvolta ceea ce se numeste dependenta de partenerii lor, constient sau inconstient. Barbatul poate deveni centrul universului lor. Ce se intampla cand acest univers este distrus? Dispare? Se simt golite, vidate pe interior, fara pofta de viata, fara sens sau scop. Altele umplu acest gol cu furie, cu sete de razbunare pe cel ce le-a “distrus” fericirea sau pe cea care le-a rapit dragostea celui pe care ele il iubeau. Sunt femei care o iau de la capat, constiente de potentialul lor si de ceea ce isi doresc pentru ele. Si sunt femei care renunta la ele, la propria viata (odata “parasite”/”abandonate”)… Viata nu mai are sens, ele nu mai au sens pentru ca nu-si concep viata fara cel care acum, dintrodata, nu le mai iubeste( "de ce nu ma mai iubeste, de ce ma minte, de ce dupa atata timp?".
Nici nu stiu cand s-a intamplat asta, de ce anume s-a intamplat. Sunt dezorientate, sufera enorm, se inchid in ele sau isi fac cunoscuta durerea. Uneori accepta sprijin exterior, alteori se izoleaza, considerand ca “au parte de ceea ce merita”. Si se invinovatesc, culpabilizeaza si nu mai au incredere in ele si in barbati... Victimizarea…. Nimic nu mai este ca inainte. Fiecare lucru te irita, te enerveaza, parca nu ai stare, rabdare cu ceilalti si cu tine insati… uneori chiar fugi de tine insati, alteori te minti, cauti explicatii, justificari si cu fiece zi care trece, observi ca viata din ce in ce mai mult nu are sens, gust( "nu mai pot manca, nu mai pot dormi, nu mai pot, simt ca cedez, de ce mi se intampla mie". Nimic nu te mai bucura, nimic nu-ti mai place"
"Stima de sine… sunt importante raspunsurile pe care ni le dam si cele pe care le primim deopotriva. Cand stima de sine depinde prea mult de exterior si nu mai reusesti sa te simti femeie decat prin barbatul si pentru barbatul cu care esti in relatie, care te iubeste/ai crezut ca te iubeste…este destul de dificil sa treci peste minciuna si inselaciune. Este ca si cum pierzandu-ti increderea in el, iti pierzi si increderea in tine. Acesta este doar unul dintre scenariile posibile. Fiecare dintre noi suntem unici prin felul nostru de a fi si a simti si prin urmare cand ni se intampla cate ceva, avem adesea puternicul sentiment ca nimanui nu I s-a mai intamplat ce ni se intampla noua. Si apare inevitabila si dureroasa intrebare: DE CE TOCMAI NOUA?"
"Sentimentul de neimpacare se poate naste din felul tau de a fi: tendinta ta de a avea incredere in celalalt la nesfarsit, de a-i acorda nenumarate circumstante atenunante( "cealalta e de vina, el ma iubeste, prietenii l-au influentat, m-a jignit din greseala") si inca o sansa de a-ti dovedi ca tu te-ai inselat, de fapt, si el nu a facut nimic rau"
"Durerea este pe masura investitiei afective IN RELATIE. El pare sa nu aibe probleme si aparent este fericit. Este posibil, insa poate fi si un indiciu al lipsei de implicatie in relatie, pe masura implicarii tale de exemplu. Accepta-ti durerea ca facand parte din procesul de vindecare si profita sa te analizezi mai bine pentru a-ti cunoaste tendintele, nevoile pe care le manifesti intr-o relatie de cuplu. Astfel poti invata lucruri noi despre tine, astfel iti cunosti mai bine vulnerabilitatile. Nu putem afirma ca el merita sau nu iubirea noastra, el este cel care constituie obiectul iubirii noastre si cam atat, in rest alegerile, visele, dorintele, sentimentele si faptele, ne apartin prin excelenta."

5 februarie 2009

dragostea nu moare...

Am regasit zilele aceste, umbland prin anticariate virtuale, romanul “Dragostea nu moare” scris de Maytreyi Devi, o carte-raspuns la romanul lui Mircea Eliade, “Maitreyi”, o exotica poveste de dragoste si de ce nu, o lectie de viata…

Fiecare din noi am citit poate Maitreyi in liceu, de voie de nevoie, fiind pe lista lecturilor pentru bac...ni s-a spus atunci:” exista si o alta varianta a acestei povesti”...curiozitatea m-a impins atunci sa o citesc si am descoperit o descriere fascinanta a Indiei, a traditiilor si constrangerilor unei familii de intelectuali, o autobiografie a unei femei ce nu pozeaza intr-o femeie iertatoare si nici nu-si mascheaza firea umana, ci dezvaluie si recunoaste momente de euforie, slabiciune, tristete sau revolta...cea care scrie este o femeie impacata cu soarta ei si cu viata pe care o duce, fara a invinui pe nimeni pentru drumul pe care l-a urmat....
Nu mai stiu sa fac rezumate...nici nu as putea, cel putin in acest caz...doar ca o recomand oricui ii place sau nu sa citeasca....si imi permit sa citez, cateva fragmente


"Atunci am înteles ca nimic nu dureaza în suflet, ca cea mai verificata încredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodata nimic, caci si sinceritatea poate fi repetata, cu altul, cu altii, ca, în sfîrsit, totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si încrederea adunata în atîtea luni de dragoste, în atîtea nopti petrecute împreuna, pierisera acum ca prin miracol, si nu supravietuisera în mine decît un întârîtat orgoliu si o cumplita furie împotriva mea însumi."

„”Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste toate oceanele şi continentele care ne despărţeau. Când totul se transformă în cenuşă, ceva mai rămâne întreg”

“Omul nu este niciodatã multumit cu tot ce primeste în dar. El însusi este un creator, misiunea sa fiind accea de a-si transforma necazul în fericire.”

“Ti-am privit frumusetea toata viata mea, totusi ochii mei nu sunt satui. Mi-am pastrat inima pentru tine pentru milioane de ani si totusi nu este alinata.”

“Dar viata nu se împlineste prin uitarea suferintei, ci prin zilnica transformare a mâhnirii în întelegere, a cruzimii în tandrete si a amãrãciunii în dulceatã.”
"Existã multã mângâiere în adevãr si multã suferintã în îndoialã."


(Dragostea nu moare, Maitreyi Devi)

2 februarie 2009

no ordinary love

this is no ordinary love...that's for sure...
urmeaza o perioada de liniste, in care sa punem un pic de ordine in viata noastra, sa asezam lucrurile astea in asa fel incat sa nu mai existe loc de imixtiuni din afara, telefoane, explicatii, etc etc... avem nevoie de liniste, pentru noi, o meritam!


1 februarie 2009

legaturi bolnavicioase...



pentru cei ce stiu...si pentru cei ce am fost...pentru cei ce mai cred...pentru cei ce se indoiesc.........si nu neaparat, pentru mine :)