7 ianuarie 2009

dor de poezie

fiindca m-ai "provocat"cu melancolia ta...si fiindca am gasit poeziile astea frumoase, nu ma pot abtine sa nu te le dedic :)

SPUNE-MI CEVA
Adrian Paundescu
.......................................................

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.
Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.
Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.
Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Si cum e sa fii singur pe pamant.


COPACI FARA PADURE
Adrian Paunescu

in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa

doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul

nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda

si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine

spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copacii fara padure

si...iti recomand sa asculti acesta poezie in interpretarea Mariei Gheorghiu....

astazi, sper si cred pentru doi
astazi cred ca exista si bine
astazi cred ca meritam mai mult, fie chiar si numai in compensare...

11 comentarii:

  1. Ramai cu mine-n intuneric
    Ramai aproape sa iti simt suflarea
    Sa-mi inghete buzele in fular
    Cand iti sorb nesatul ascultarea


    Flori de gheatza pe peretii goi
    Se intind sa ne fure caldura
    Pana cand ma voi stinge pamant
    Voi topii pentru tine cu gura

    M-am stins ramai cu bine
    De-aici unde-i cald ...te sarut

    RăspundețiȘtergere
  2. Aproape am plans cand am citit versurile...

    RăspundețiȘtergere
  3. „Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa.” Octavian Paler

    RăspundețiȘtergere
  4. extrem de frumoasa prima poezie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Ana,
    Mi-e dor sa citesc ceva despre tine, despre viata ta tumultoasa, revin zilnic la scrierile tale si ma rog sa mai apara ceva chiar si vechi chiar si nou, si repetat, sau unic.
    Fa-mi zilele mai senine, si hraneste-mi curiozitatea.
    Cu bine!
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  6. buna anonimule...
    exista un risc cand te expui,peste o anumita limita...incerc sa ma temperez, nu stiu cat si pt cine conteaza amanuntele unei vieti obisnuite,,,in plus, sunt lucruri speciale, pe care prefer sa le pastrez pt mine :)...scriu despre ce fac, despre locurile pe care le vizitez, despre oamenii cu care interactionez...indirect, despre mine...
    numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  7. WOW..
    Te inchizi daca esti prea descoperita?!..
    Stiu ca uneori e atat de frumos sa vezi lumea dintr-un suflet cald.
    Ramai cu bine printzesa a norilor si lacrima nestinsa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da , are dreptate, te-am speriat?
    :D
    Si eu cu ce imi umplu golurile din viata mea ?!
    Te astept totusi..nu ai mai scris de ceva vreme.
    CE inseamna sa fii anonim?..nu sunt atata timp cat ce fac se reflecta in lumea din jurul meu.., cand urmele trecerii mele prin viata raman o vreme sau pentru totdeauna, macar si aici.
    See u later.

    RăspundețiȘtergere
  9. nu ma mai sperii asa usor...si nici nu am sa va "dezamagesc" :), anonimi sau nu...

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-a plăcut tare mult titlul ,,Dor de poezie"!
    Mi-a amintit de o poezie de a mea,numită ,,Dor de poeţi"
    Sper să îţi placă :)
    Prietene şi frate şi sora mea iubită,
    Ce ştii a pune-n versuri chemările de taină,
    Ce ştii să torni balsamul pe-o inimă rănită,
    Şi pui în loc de zdrenţe, din slove, caldă haină,
    Te chem din nou alături cu harfa aurită.

    Mai vino iar aproape! Poemul meu te cheamă...
    E mult prea singuratic în zile reci şi triste.
    Mi-e noaptea fără stele şi-n suflet frig şi teamă...
    O, Doamne, dă-mi poeţii!...Sau fii Poetul, Christe!
    Să nu mai tremur singur...Iar versul să nu-mi geamă...

    Mi-e dor de-nfiorarea când stăm în părtăşie
    Şoptind timide versuri ca-n ruga-nlăcrimată,
    Când inima-i în stare să simtă şi să ştie
    Că dorurile noastre s-or alina odată,
    Când viaţa noastră-Acolo va fi doar Poezie.

    Te-aştept şi-n zori şi-n noapte c-un nou poem de stele,
    Să-L dăruim Acelui ce-n Doru-I ne aşteaptă,
    Să-mprăştiem din suflet petale de-albăstrele
    Ca tot poemul nostru să-I fie-o dulce şoaptă...
    Acesta-i cel mai tainic din dorurile mele...

    Nu-ţi îngropa talantul! Mai scrie-un vers...sau două,
    Să mă-ncălzesc cu ele e dorul meu fierbinte,
    Să-mi pun balsam pe rană şi să mă spăl cu rouă,
    Că desfătare-ntreagă găsi-voi în cuvinte,
    Când mâinile-nfrăţirii se roagă amândouă.

    Prietene şi frate şi sora mea iubită,
    Te chem să-mi fii alături cu harfa-ţi aurită!

    RăspundețiȘtergere
  11. multumesc Mariana!
    frumos...te mai astept pe aici

    RăspundețiȘtergere