12 ianuarie 2009

love of my life...

astazi e ziua puiului meu, face 2 ani jumatate...e o minune vorbareata si iubitoare, deja stie Zdreanta mai bine ca mine, Catelus cu paru cret, Catelusu face ham, Bradutul si alte bucatele de poezii...ma uimeste in fiecare zi si in fiecare zi imi pare ca nu stiu sa-i arat destul cat o iubesc...

...mi-e sufletul greu, ca la orice inceput...ma apasa si respir greu...ma apasa esecurile personale, inca n-am invatat sa trec peste ele, cu fruntea sus, si inima deschisa...
daca nu mi-ar fi teama, as pleca intr-un alt colt de lume, s-o iau de la capat, sa nu privesc inapoi, nici macar cu manie...dar cu inima mea, cum sa fac?!
daca nu mi-ar fi teama, nu as mai rosti decat adevarul, cu trufia celui care stie, nu as mai cauta dreptate in ochii si vorbele mestesugite ale celor din jur, mi-ar ajunge credinta din sufletul meu...daca as fi mai puternica, nu mi-as pleca fruntea in fata indiferentei sau a rautatilor la colt de strada sau in fapt de seara...

daca as fi mai puternica, as lua-o de la capat, in fiecare zi, cu increderea ca binele e acolo undeva, pe firul vietii, ca exista un "mai bine, mai frumos, mai cald", petru fiecare din noi, razvratiti sau obositi, ingandurati sau in razboi cu morile de vant....imi descopar in fiecare zi limitele, pentru ca mi le impun...si sunt nemultumita ca nu le pot trece...nasc demoni si-i hranesc la pieptul meu, pana ma cotropesc, si nu stiu cum sa-i mai inlatur...

"Once upon a time i was falling in love
But now i'm only falling apart...
Once upon a time there was light in my life
But now there's only love in the dark..."
unde sunt emotiile...? unde sunt fluturii din stomac( desi ii urasc, ca-mi aduc aminte de cineva :)...? unde e dragostea...? unde am ramas noi...? am nevoie de ajutor?!?
si totusi...le-am trait...si totusi, AM TRAIT...

14 comentarii:

  1. Eu cred ca ii arati destul cat o iubesti si ca e o fetitza foarte norocoasa. Sa-ti traiasca!
    Si eu vreau sa o iau de la capat in alta parte. Inca nu pot, pentru ca nu imi vine sa cred ca totul a fost in zadar. Pricep foarte greu lucrurile asta si pierd timp. Chiar daca nu mai vad o posibilitate de schimbare a lucrurilor, inima mea se incapataneaza sa para mai tanara decat e si sa se intrebe, ca acum 10 ani, "dar daca?...". Oare o sa imbatranesc vreodata? Oare o sa pot sa ma retrag undeva si sa fiu linistita in sfarsit, constienta de faptul ca timpul meu a trecut, ca e prea tarziu, ca nu mai are rost?

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc, anda...
    daca nu ar fi intrebarile astea...si daca am putea sa fim impacati cu noi insine, ca am facut tot ce ne-a stat in puteri, omeneste...si sa spunem "punct" cand evidenta spune ca nu mai are rost...
    daca inima ti-e tanara...e important, daca greutatile nu te-au"imbatranit" prematur...si,pana la urma...suntem tinere si frumoase, avem viitorul inainte, asa sumbru cum il tot anunta unii :)(incerc si eu sa ma incurajez singura)...
    daca am consuma atata energie pentru a ne "misca" din acest punct, cata consumam pentru a afla" de ce", "dar daca"...

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc ruxel
    si te mai astept
    numai bine si tie si alor tai!

    RăspundețiȘtergere
  4. Hei, la multi ani!
    Ce fericita trebuie sa fii sa o vezi crescand langa tine si totusi atat de surprinsa mereu de cat de repede invaata si isi dezvolta personalitatea. Sufletului tau ce sa ii spun, sa alterneze starile , sa fie si bine :)

    Toti vedem ca ti-e greu, si suferim toti pentru unul, unul pentru toti.
    Cred ca Dumnezeu ne va lumina drumul si vom calca cu credinta in suflet pe drumul aratat. Liberul arbitru ne lasa nuanta s=o alegem, poate si mijlocul de transport. Nu fugii prin viata, mergi incet si priveste mereu in jur.
    Drumuri Bune!

    RăspundețiȘtergere
  5. La multi ani! sa-ti traiasca,sa creasca mare si sanatoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. draga "anonimule"...multumesc de urari si de empatie, desi ma indoiesc ca poate suferi altcineva din cauza "suferintelor" mele, doar asa, din solidaritate...
    evident ca avem posibilitatea de a alege, problema e cum traim si cum suportam alegerile, cum ne adaptam noilor "cerinte" impuse de cei pe care i-am ales si cat de flexibili suntem in drumul pe care mergem...
    viata fuge, nu eu, privesc in jur, sa vad cine si ce mai urmareste...
    "drumuri bune" e urarea unei persoane care zice ca nu mai posteaza ca "Anonim"...pacat ca nu mai cred in coincidente....

    ana, multumesc, te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ar placea sa ne cunoastem personal.
    Succes in viata. Si inca odata la multi ani pentru fetitza ta!

    RăspundețiȘtergere
  8. pai hai sa ne cunoastem...sa nu mai fii anonim :)
    zi buna si tie!

    RăspundețiȘtergere
  9. bine :)
    Numele meu este Anonim, asa ma semnez cam peste tot :). Cunoaste-ma asa, si sper sa nu imi ia altcineva locul..
    Knowing me..knowing u..

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna , foarte frumos scris, si ma bucur ca ai ales sa iubesti si pe cine merita mai ales.
    Vad ca ti-ai gasit amatori de discutii si mai personale :D
    Tc

    RăspundețiȘtergere
  11. ha ha ha...
    uite cine mai e anonim p aici...

    RăspundețiȘtergere
  12. ha ha ha..nu ne prea sincronizam..
    nici pe messeger, nici altfel..
    mama ei de viata.., noroc cu blogul ca mai vorbim si noi..

    RăspundețiȘtergere
  13. ,,...mi-ar ajunge credinta din sufletul meu"
    Crede în Iubire! Dumnezeu este Iubire! Minunea pe care ţi-a dăruit-o El, te va învăţa să visezi, să zbori dincolo de mizeriile vieţii...Priveşte surâsul ei când doarme, urmăreşte-i scliprea din ochişori când vede fluturaşi...Rămâi copil în sufletul tău şi bucură-te de fiecare lucru mic din viaţă...
    Zâmbeşte! Cineva, acolo sus te iubeşte...Vei simţi asta curând!

    RăspundețiȘtergere