10 noiembrie 2008

lorelei...


"Vâslasul asculta din luntre
Si-un dor îl încearca nespus
Cum poate el stânca s-o-nfrunte?
Când ochii lui cata în sus?”

(Heinrich Heine-Lorelei)
"Legenda spune ca-n vremurile de demult, apele erau populate cu sirene, femei - pesti, de o frumusete si un farmec neasemuite care se iveau uneori, în amurg pe o stânca de pe mal, vrajind cu frumusetea si cântecul lor pescarii si corabierii care navigau si care uitau de stânci si de vâltori, pierind în valuri..."

Lorelei, de Ionel Teodoreanu
Acesta este unul din romanele care mi-au insotit adolescenta...l-am citit si recitit de zeci de ori, cred...si de fiecare data cand am ocazia, nu ezit sa il rasfoiesc... mi-e drag, il recomand cu caldura, o poveste de dragoste emotionanta, si fireste, trista...

Citez aici scrisorile de dragoste:

"Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.Ti-aduci aminte?Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.
Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.

Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.

Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."

"Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea;
si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."

"Ramas-bun.
Ma numesc numai Lorelei.Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragoste de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.

A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc..."

5 comentarii:

  1. te intreb.., e un roman pe care sa il citeasca un barbat si sa il captiveze?..
    e important, nu citesc multe carti, acuma citesc una cu nazisti :D, asa ca trebuie sa stiu, o voi incerca torusi..ori esti tu cea prea pasionala, ori cartea :)..sarutari!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    cu siguranta e o carte de citit...si o recomand...mai ales unui barbat...
    lectura placuta!
    si astept impresii, dupa...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nicu Alifantis o aduce mereu in fata pe acea Lorelei..a lui, o fi atat de gingasha si de ispititoare?!.. Pentru mine exista o Lorelei..:)..as vrea sa stie asta..

    RăspundețiȘtergere
  4. E cu siguranta o carte care merita sa fie citita. Eu am citit-o la insistentele mamei, ea o citise in tinerete asa ca si tine, de multe-multe ori si dormea cu ea sub cap. Eu am citit-o cred doar o data, sau sa fi fost de doua ori? hm... Citatele astea imi suna atat de aproape si dupa atatia ani... e clar ca au ramas cu mine, ca le-am topit in propria-mi fiinta cand am devorat cartea... Merci ca mi-ai amintit! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. am trait o astfel de poveste si mi-a marcat existenta....sper doar ca am trecut peste cicatrici. In rest, numai sufletul si timpul s epot vindeca unul pe celalalt, pt mine.

    RăspundețiȘtergere