6 noiembrie 2008

cutia cu amintiri


recunosc, m-am "inspirat" inainte de a scrie aici (nu stiu sa postez link), dintr-un articol intitulat "mi-e dor sa scriu"... asa ca preiau ideea, pentru ca si mie mi-e dor sa scriu-doar ca de multe ori, ma simt "blocata" in tacere, privitoare pasiva a ce se intampla in jur si cu mine....nu am pretentii de nici un fel, scriu doar pt mine si sufletul meu...dar chiar si asa, am retineri in a posta orice "nastrusnicie" ce-mi umbla prin creier....

dar sa revin...
acum cateva saptamani, in hotararea mea de a pune ordine in viata, la propriu, am pus amintirile pe rafturi......glumesc...mergand la ai mei, am mai gasit o cutie cu scrisori, de care uitasem....si un caiet mare cu coperti groase, pe care mi-l adusese tata sa fac teme, si pe care eu am scris poeziile mele de adolescent rebel...

le-am luat cu drag pe toate acasa, sub privirea intrebatoare si uimita a mamei (ce faci tu cu atata maculatura, de ce nu le-i fi aruncand, nu stiu...?!?) si le-am asezat langa celelalte....nu sunt f multe, doar o cutie, plina...ca le-am reunit si sigilat intre timp....pagini ingalbenite de timp, colorate sau nu, plicuri antice de care nu mai vad, poate si din simplul fapt ca acum scriem mailuri....si alte atatea flecustete, de care nu ma pot desparti...

caiete....carnetele...jurnalul meu...

la inceput au fost oracolele, in scoala generala...doamne ce mai "munceam" la el, inimioare, floricele, zeci de intrebari, le dadeam apoi la toti colegii, sau doar la cei agreati, ca deh, aveam si atunci antipatii...cu emotie il luam inapoi si descifram raspunsurile, le interpretam, le dadeam mai departe....

apoi...jurnalul...primul a fost un banal caiet de dictando, dosit prin cele mai ingenioase ascunzatori...din pacate, intr-o zi de duminica toate "secretele" mele au ajuns pe mana mamei....cate lacrimi am varsat....dar am reluat acest obicei la scurt timp si in cativa ani, s-au adunat cateva caiete (vreo 10 cred...)

in liceu...biletele...apoi o agenda neagra, cu coperti lucioase negre, am pimit=o in dar de Craciun...si ei i-am dedicat atatea ganduri...el mi-a tinut in siguranta secrete si vise, dragostea interzisa, temerile, bucuriile si nefericirile...

carnetelele...au si ele istoria lor...fiindca jurnalul era greu de carat peste tot, in vacante si drumetii, in lungile calatorii cu trenul sau cu masina, scriam pe carnetele minuscule...maxime, date si locuri...flori puse la presat intre paginile lor si frunze adunate cu mult drag....pe prieteni ii "terorizam" in diverse momente, sa-si lase o semnatura si 2-3 cuvinte, sa ne amintim...le-asm pastrat pe toate cu sfintenie, chiar daca prietenii nu mai sunt ce-au fost...pe unii din ei i-am pierdut, pe altii i-am indepartat, altii nu mai sunt in lumea aceasta....dar mi-s cu totii aici, intre paginile acestor caiete...in facultate, scriam pe unde apucam...pe marginile cursurilor, pe servetele in bar sau discoteca, pe pachete de tigari, pe tigari, pe bilete de tren...

caietele din liceu nu le-am pastrat...intr-un moment de rascruce am hotarat sa le rup,sa nu mai ramana nimic....celelalte, au scapat furiilor mele distrugatoare, de-a lungul timpului...de ceva vrem scriu la calculator, e tot un fel de jurnal, dar mai "practic"....cand insa mi-e inima prea grea si mainile imi tremura pe tastatura, ma intorc la jurnalul meu cu coperti negre si reci...

si ar mai fi....scrisorile....ale mele si ale lor...
nu am avut curaj sa le deschid, sa le recitesc...mi-am trecut mana peste ele, le-am sters de praf, am varsat o lacrima...dar e prea devremepentru ele, e prea curand pentru mine....

mai sunt petale de flori, primite sau culese, vederi ilustrate, poze prafuite sau rupte pe alocuri, o piatra de ici, o scoica de colo, o pana pentru chitara, un capac de bere, un desen, o poezie...maruntisuri o mie, franturi de amintiri...fie ca-s de la sapanta, maramures, clujul drag, transfagarasan, bucuresti, dragasani, delta dunarii sau vama veche...sunt toate parte din viata mea...sunt momente pe care le-am trait, alaturi de oameni deosebiti...pe unii as vrea sa-i uit...si sa-mi amintesc mereu, de tot ce a fost frumos!!!

2 comentarii:

  1. Cat te poate framanta o amintire. Si de cat de putin e nevoie sa o readuci la suprafata. O foaie, un colt de servetel, o piatra... Te inteleg perfect.
    Ma bucur ca te-am facut sa scrii asta :). Iti doresc un week-end extraordinar in continuare... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca vrei sa pui un link la tine pe blog, intra la pagina de scris si acolo scrie linkul care doresti, dupa aia il selectezi si langa culoare text e "Link" si dai clik acolo scri linkul si dai "Ok" si gata. Sper sa te descurci ;)

    RăspundețiȘtergere