2 octombrie 2008

cum ne crestem copiii?


intamplator(sau nu), am fost astazi la o sedinta cu parintii
da, se mai fac sedinte cu parintii, cu diriginta, discutii, intrebari,opinii, unde se aduc la cunostinta parintilor planuri, idei ale profesorilor si scolii respective, etc etc....

nu e prima data cand particip
dar...daca la inceput mi s-a parut amuzant, simtindu-ma ca un copil printre adulti si privind ironic la chipurilelor ingrijorate cand se discuta despre fumatul la toaleta, chiuluri organizate sau spontane, in grup sau individuale......de data aceasta a fost putin diferit....am fost intrebati, printre altele, daca suntem de acord cu introducerea in tematica de studiu a unor cursuri de educatie sexuala...toata lumea a fost de acord...desi destui au tacut....

mama singura fiind, si mama de fata, ma simt mai responsabila, mai grijulie si mai stresata de n factori din mediul inconjurator....cum imi cresc copilul? sunt o mama buna, responsabila si un bun exemplu pentru puiul meu?

m-am straduit sa o invat ca exista reguli, ca exista "nu", ca nu totul i se cuvine, cand si cum vrea ea, ca nu e buna violenta, ca nu sunt bune prea multe dulciuri, ca nu e frumos sa tipe, sa spuna "te rog" si "multumesc"...desi nu are decat 2 ani....

dar...constat ca de f multe ori, am de "luptat" cu toleranta, sau nu stiu care e cuvantul celor din jur care spun f simplu...."dar lasa, ca e copil, mai bine ii dai ceea ce vrea(chiar daca e o prostie, o ciocolata intreaga, a 5-a acadea, sau altceva), decat sa planga"...."dar trebuie sa o inveti sa fie mai rea, mai obraznica, altfel o sa fie mereu timida si o sa o bata alti copii"

si....ce sa ii spun cand alti copii nu stiu decat sa dea cu pumnul ca sa ii ia jucariile? ca e buna violenta, de fapt, si ajuta?

cum ne crestem copiii? in spiritul societatii in care traim, in care tupeul si lipsa bunului simt sunt trasaturi ale omului de succes, in care sensibilitatea e deseori confundata cu prostia, in care daca vrei sfaturi despre sex, cu tot ce presupune, citesti reviste de adolescenti....

sau....cum am fost crescuti noi, mai "asezat" si cu constiinta ca trebuie sa fii"om la locul tau", riscand sa crestem niste "neadaptati"?

care este calea de mijloc, calea buna, metoda" sigura", de a avea copii frumosi, sanatosi, puternici?

4 comentarii:

  1. eu inca nu cred ca oamenii asezati, cuminti, care-si vad de treaba, cu bun simt si bune maniere sunt niste inadaptati in ziua de azi. continui sa cred ca poti obtine lucruri bune de la viata si fara sa tipi, sa bati cu pumnul in masa sau sa calci pe cadavre.
    eu nu am copil dar, daca as avea, l-as creste exact asa cum zici tu ca-ti cresti fetita. si nu as avea nici o umbra de regret sau neliniste.
    eu sunt ceea ce multi ar putea numi o bleaga: nu ridic glasul, evit cearta, incerc sa fiu cat de toleranta se poate.
    felul meu de a fi mi-a adus si necazuri: cateodata oamenii isi permit cu mine mai multe decat ar fi cazul, poate am pierdut niste avantaje in fata altora cu gura mai mare.
    dar beneficiile pe care le-am avut compenseaza cu varf si indesat: cei care ma cunosc se simt bine in prezenta mea pentru ca stiu ca nu am ganduri ascunse asa ca sunt primita cu un zambet pe oriunde intru. am prieteni adevarati intr-o lume plina de invidie, rautate gratuita si intoleranta.
    cred ca totul se reduce la ceea ce vrei in viata. poate faza cu prietenii adevarati si atmosfera pozitiva din jurul tau pot parea niste nimicuri pntru o persoana care nu vrea de la viata decat bani si putere. mie imi ajung sa fiu multumita de viata mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. oh, ce subiect delicat!
    vad in fiecare zi la televizor sau in ziare relatari despre copii care maltrateaza sau umilesc alti copii. vad copii care fumeaza si injura si nu au mai mult de 7-8 ani. eh, bine, cand eram eu copil nu se intampla asa ceva. am fost crescuta sa respect oamenii, sa dau binete (buna ziua) pentru ca asa ma respect pe mine, sa spun oamenilor ce gandesc, dar sa folosesc cuvintele cu atentie sa nu ii jignesc. am invatat sa multumesc pentru orice gest frumos, chiar si cu un zambet...
    giani-blue,
    creste-ti fetita asa cum ai fost crescuta tu, pentru ca principiile dupa care am fost noi crescute sunt bune...

    RăspundețiȘtergere
  3. vei avea ocazia sa afli daca ai crescut-o bine sau nu, pana una alta, tu esti singurul model din viata ei si te va iubi oricum, eu cred ca esti o fiinta buna si cu suflet mare, ramai asa..
    si, renunta la tristetze, se molipseste..esti tanara, frumoasa, ramai sus, si priveste mereu in jurul tau, sa ramai deasupra..

    RăspundețiȘtergere
  4. problema este ca nu ma simt deloc un "model",fireste, imi doresc ca orice parinte, sa nu repete greselile mele...si o sa fac tot ce imi sta in putinta sa o invat sa aiba incredere in mine, sa fim prietene....
    si o sa incerc sa ma "maturizez" alaturi de ea, sa ma concentrez pe ce este cu adevarat important....
    duminica placuta, la toata lumea!

    RăspundețiȘtergere